Ați auzit probabil că Google și Facebook domină piața de publicitate online atât la nivel global, cât și în România. Concret, cele două companii încasează puțin peste jumătate din cei 327,2 miliarde de dolari care vor fi cheltuiți anul acesta pentru promovare online în toată lumea, potrivit eMarketer. Pe piața locală, ponderea giganților digitali a depășit deja 80%.
Iată genul de realitate care stă la baza celei mai recente cărți a lui Joseph Stiglitz – „People, Power, Profits: Progressive Capitalism for an Age of Discontent“. Laureat al premiului Nobel și reputat economist, Stiglitz este preocupat de câteva decenii de ceea ce în termeni academici se numește teoria informației asimetrice, care se referă la disproporția de cunoaștere între participanții la orice tranzacție comercială, ceea ce îi avantajează pe unii și îi dezavantajează pe ceilalți.
Revenind la cartea de curând apărută, Stiglitz vorbește de o criză severă a capitalismului american și de nevoia de reclădire a acestuia pe principii noi. Un interviu acordat de autor publicației britanice The Economist relevă o viziune care ar putea fi catalogată ușor drept socialistă. Întrebat de ce crede că populiștii de dreapta au dreptate atunci când spun că, în forma sa actuală, capitalismul este pervertit, lui Stiglitz nu îi lipsesc argumentele: „Cei bogați și puternici și copiii lor au șanse mai mari decât ceilalți, perpetuându-și în felul acesta avantajele. Un mediu competitiv cu șanse egale pentru toți nu există decât în manualele școlare: în multe sectoare ale economiei, avem de-a face cu doar câțiva jucători dominanți care creează bariere aproape de netrecut“. Publicitatea digitală este unul dintre cele mai vizibile exemple.
CAUZE MAI VECHI. Cel puțin în SUA, cauza acestei stări de fapt este, în principal, o ideologie care a prins rădăcini în timpul mandatului de președinte al lui Ronald Reagan. Este vorba de o filosofie prin care economia este lăsată să funcționeze liber, plecând de la premisa că toată lumea va avea de câștigat. Stiglitz spune că teoria lui Reagan a dat greș, în sensul că ritmul de creștere a încetinit, iar veniturile pentru majoritatea populației americane au stagnat. Salariile americanilor de rând, ajustate cu rata inflației, au rămas la același nivel ca acum 60 de ani.
Care sunt soluțiile propuse de Stiglitz pentru „repararea“ capitalismului de azi? Laureatul premiului Nobel crede că statul ar trebui să joace un rol mult mai important în societate, în așa fel încât bunăstarea să fie redistribuită la cât mai mulți, iar standardul de viață al clasei de mijloc să devină o „opțiune publică“. Și mai concret, el vede oportună rescrierea regulilor economice, cu scopul de a pune o stavilă puterii din ce în ce mai mari a giganților din telecom și din sectorul financiar. În opinia sa, marile bănci ar trebui să servească economia, situația fiind exact pe dos astăzi.
Întrebat dacă teoria sa nu cumva face abstracție de faptul că statul este un administrator incapabil, Stiglitz răspunde că oricine este supus greșelii și amintește de criza din 2008, moment în care băncile private au produs o pierdere de PIB estimată la 10.000 de miliarde de dolari, în Statele Unite și în Europa.
ROCKEFELLER & CO. Destul de surprinzătoare soluțiile propuse de Stiglitz în plin secol XXI. Dintr-un punct de vedere, contextul descris de el și rezolvările găsite ne amintesc de peisajul economic al Americii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX. Și atunci, ca și acum, câteva companii au inventat domenii întregi pe care, evident, le-au dominat un timp îndelungat.
Cel mai bun exemplu este Standard Oil, operator petrolier fondat de John D. Rockefeller. Pentru că ajunsese să domine piața produselor petroliere (era, totodată, cea mai mare rafinărie a lumii) și, prin reduceri de costuri, își eliminase o bună parte din concurenți, Curtea Supremă a SUA a decis în 1909 spargerea gigantului Standard Oil în 34 de companii. Consecința paradoxală: Rockefeller a devenit cel mai bogat om din lume, pentru că performanța individuală a acestor companii a crescut față de perioada în care făceau parte dintr-un conglomerat. Doi dintre succesorii fostului Standard Oil – ExxonMobil și Chevron – sunt și azi doi dintre cei mai mari jucători de pe piața globală a petrolului.
Altfel spus, nu este exclus ca o suprareglementare a marilor corporații din tehnologie să creeze efecte nebănuite. Și nefericite. Un lucru este cert: o adevărată cutie a Pandorei se deschide atunci când rolul statului crește.
Pe de altă parte, și premisa de la care pornește Stiglitz – cei puternici devin tot mai puternici – este adevărată. Și aici răul este deja produs: populiștii au câștigat din ce în ce mai mult teren, din Statele Unite până în Europa, cu programe electorale care speculează principalul defect al capitalismului actual: polarizarea excesivă între bogați și săraci, între corporații și companii mici și mijlocii.