De ce a fost condamnat Bernie Madoff, cel mai mare escroc din America, la 150 de ani de închisoare

Să construiești un imperiu pe Wall Street fraudând statul american cu 65 de miliarde de dolari, fără ca nimeni să știe timp de 48 de ani, înseamnă că nu te poți numi decât un vrăjitor al minciunilor.

Bernard Madoff este cunoscut astăzi drept cel mai mare escroc de bursă din istorie. Fondator și director executiv al bursei National Association of Securities Dealers Automated Quotations (NASDAQ) de pe Wall Street, New York – cea mai mare bursă din lume după New York Stock Exchange –, Madoff a fraudat statul american, pe parcursul a 48 de ani, cu suma de 65 de miliarde de dolari. La 11 decembrie 2008, pe când avea 71 de ani, a fost judecat, găsit vi­no­vat la 11 capete de acuzare și con­dam­nat la 150 de ani de închisoare.

Povestea lui Madoff, unul dintre cei mai disprețuiți oameni din America, a fost transpusă de regizorul Barry Levinson într-un film impresionant, produs de HBO: „The Wizard of Lies“. Avându-i în rolurile principale pe Robert De Niro și Michelle Pfeiffer, filmul face, într-un mod aparte, portretul miliardarului care a distrus, cu înșelătoriile, minciu­nile și trădările lui, viețile a mii de oameni și a păgubit sute de bănci de primă mărime din Europa și Asia (Fortis Bank, UBS, Standard), dar și insti­tuții, organizații și universități precum NY University, Columbia sau Yeshiva University.

Portret. Bazat pe o carte din 2011 a jurnalistului financiar al New York Times Diana B. Henriques, „The Wizard of Lies“ nu este un film biografic clasic care detaliază împrejurările ce au dus la căderea lui Madoff. Este, mai de­gra­bă, un studiu de personaj ce insistă pe caracterul unui evreu briliant, care a creat cea mai mare fraudă financiară a generației noastre, dar care a și iubit, a admirat și a fost admirat, a inspirat și a instruit. Robert De Niro este Madoff strateg, care a pus la cale un plan crimi­nal ce a adus dezastrul atâtor familii. Este Madoff blând și iubitor care-și alintă soția, cu care e căsătorit de 50 de ani, și care își îndrumă cu tact cei doi fii într-o afacere despre a cărei ilegalitate aceștia habar nu au.

De Niro este Madoff calm, care răs­punde cu luciditate la toate întrebările pe care i le pune, în celulă, jurnalista Diana B. Henriques (interpretează propriul perso­naj). Este Madoff șiret, manipulând discuțiile cu cei de la Comisia Ameri­cană pentru Bursă și Valori Mobiliare, care i-au controlat în repetate rânduri compania fără să găsească nimic în neregulă.

Este Madoff iritat de întrebă­rile unui copil. „Cel mai rău și de neiertat lucru pe care îl face Bernie Madoff în «The Wizard of Lies» nu are nimic de-a face cu schema Ponzi (operațiune fraudu­loasă de tip piramidal folosită de Madoff, n.r.), nici cu economiile pe care le-a decimat sau viețile pe care le-a distrus. Păcatul de neiertat al lui Bernie este acela de a o înjura și de a o face să plângă pe nepoata sa de 8 ani atunci când aceasta îi pune o întrebare despre Wall Street“, cred cei de la Hollywood Reporter.

Dezastru. Cum este posibil ca familia lui să nu fi știut? Este o întrebare care apare, ca un laitmotiv, pe toată durata filmului, și care, în realitate, continuă să-i frământe pe mulți chiar și acum, la aproape un deceniu de la momentul încarcerării lui Madoff. Fiii lui, Mark și Andrew Madoff (interpretați admirabil de Alessandro Nivola și Nathan Darrow), care conduceau departamentul de vânzări al firmei, sunt cei care a­nunță FBI-ul după ce tatăl lor le mărtu­risește adevărul.

De altfel, așa începe filmul: cu un moment de șoc, în care Madoff le spune celor doi că tot businessul lor a fost clădit pe furt și minciuni. Universul lui Mark și al lui Andrew se destramă chiar în acel moment. Doi tineri visători care trăiau perfect în bula lor de prosperitate devin brusc victimele propriului tată, la fel ca alți mii de oameni care au suferit pierderi imense de pe urma acestei fraude (Peter, fratele mai mic al lui Bernard, care ocupa funcția de director managerial în companie, sau fiica lui, care lucra ca avocat, sunt doar două exemple). Deși nu au fost acuzați, Mark și Andrew nu reușesc nicicum să facă față șocului. Lumea nu încetează să îi blameze, prie­tenii îi părăsesc, jur­naliștii îi vânează. După doi ani de la acuzarea lui Madoff, Mark se sinucide prin spânzurare, iar în 2014 moare, răpus de cancer, și Andrew. Ruth (Michelle Pfeiffer), soția lui Madoff, care era întru totul dependentă de el, rămâne singură, fără nicio direc­ție. Renunță, după ani la rând în care îl vizitează la închisoare, să mai țină legă­tura cu el. „Nu te voi ierta niciodată, Bernie!“, îi spune ea la ultima întâlnire.

Enigmă. Oricât de bine reușește Ro­bert De Niro să contureze portretul lui Bernard Madoff, întrebările despre cine este cu adevărat acest om nu-și găsesc răspuns în filmul lui Levinson. Madoff nu varsă niciodată o lacrimă, nici când primește pedeapsa de 150 de ani de închisoare, nici când află de moartea propriilor copii. În interviuri, e tot timpul calm. În discuțiile cu familia, e rezervat. Doar în clipele în care negociază tran­zacții, devine febril.

Deși spune în repe­tate rânduri că e conștient de traumele pe care le-a provocat atâtor oameni, nu pare să admită adevărata enormitate a crimelor sale. Este, până la urmă, un om care regretă ce a făcut? Este un bărbat care, dincolo de masca durității, își plânge păcatele? Sau este un narcisist incurabil care a făcut să se prăbu­șească nenumărate destine? Poate că momentul în care își înjură nepoata – când, pentru o frac­țiune de secundă, îl vezi pe Ace din „Casino“ – este singurul indice din film care ne arată cine e cu adevărat Madoff. Cei care au urmărit, de-a lungul timpului, cazul lui Bernard Madoff au, probabil, o viziune mult mai clară asupra lui, însă pentru cei nefami­liarizați cu acest caz, „The Wizard of Lies“ nu face lumină în acest sens. Dar poate că tocmai aceasta este miza filmului: să păstreze enigma acestui om, pe care unii îl compară cu un ucigaș în serie și pe care alții îl consideră unul dintre marii responsabili pentru criza econo­mică din SUA.

La finalul filmului, Madoff o întreabă pe jurnalista Henriques: „Crezi că sunt un sociopat?“ Evident, Levinson ne oferă privilegiul de a ne răspunde singuri.