De ce a decis Joe Biden să pună la conducerea CIA un diplomat de carieră

Neașteptata alegere a lui William Burns la șefia Central Intelligence Agency (CIA) semnalează o orientare către diplomație a celei mai cunoscute agenții americane de spionaj. Burns este considerat drept unul dintre cei mai valoroși diplomați americani post­belici.

În vara anului 2010, Administrația Obama avea de re­zol­vat o chestiune extrem de spinoasă. Federal Bureau of Investigation (FBI) era pe punc­tul să-i aresteze pe zece membri ai unei rețele de „ilegali“, agenți ruși „ador­miți“, care de ani buni erau adânc conectați la so­cietatea americană. Însă înalți oficiali ai momentului au vrut să salveze eforturile diplomatice în curs pentru a reseta relațiile cu Mos­cova. Casa Albă s-a gândit că arestarea lor ar submina atât sprijinul Rusiei în de­­mersul Statelor Unite de a determina Teheranul să se așeze la masa de discuții, cât și coope­rarea Kremli­nului pe alte chestiuni internaționale majore.

În centrul acelor discuții complicate se afla diplomatul William Burns, ales de curând de noul preșe­dinte american Joe Biden să conducă CIA, rememo­rează David Kris în in­terviul telefonic pentru Yahoo News.

Kris conducea pe atunci divizia de securitate națio­nală din cadrul Mi­nisterului Justiției. Burns, pe atunci subsecretar de stat pentru afaceri politice, avea dis­cuții video aproape zilnic cu Kris în legătură cu acest caz. Cei doi petre­ceau ore în șir analizând „cele șase dimensiuni ale acestei table de șah“, în formularea lui Kris, fondatorul firmei de consultanță Culper Partners.

„Bill era capabil să vadă poza întreagă a unui caz cu atâtea fațete și nu doar prin lentila diplomatică. Este foarte deștept, analitic și are o anvergură suficient de mare a gândirii pentru a gestiona cele mai difi­cile chestiuni de securitate națională“, își continuă Kris descrierea, citat într-o analiză extinsă, semnată pentru Yahoo News de jurnalista de investigații Jenna McLaughlin.

Dacă resetarea pe deplin a relațiilor cu Rusia nu a reușit, experiența lui Burns ca diplomat de carieră, inclusiv numeroasele ocazii în care munca sa s-a intersectat cu lumea serviciilor de informații, ca în cazul celor zece spioni ruși sau al negocierii unui acord nuclear cu Teheranul, l-a pregătit, iată, să conducă cea mai cunoscută agenție de spionaj a lumii, în Ad­mi­nis­trația Biden.

Premieră în istoria CIA

Este prima dată când un diplomat de ca­rieră conduce CIA, prima dată când schimbă instrumentele de soft power cu instrumentele de spionaj. În muzică, dirijorii se asigură că toate instrumentele orchestrei cântă la unison, reflecta Burns în cartea sa „The Back Channel: A Memoir of American Diplomacy and the Case for its Renewal“. În politica externă, scria el, „diplomații se folosesc de toate instrumentele pe care aparatul de stat american le pune la dispoziție – de la soft power, idei, cultură, diplomație publică, la colectarea de intelligence și acțiuni sub acoperire“, mai citează The Economist într-un articol dedicat ne­aș­teptatei numiri.

Nu este însă chiar neobișnuit ca un outsider să fie pus la conducerea CIA – dintre toți cei zece directori nu­miți de la mijlocul anilor ’90 încoace, șapte proveneau din afara agenției, adică din rândul generalilor de armată sau chiar al unor politicieni.

În cei 73 de ani de existență, CIA nu a fost însă con­dusă de un diplomat de carieră de talia lui William Burns, etichetat de Marc Polymeropoulous (fost ofițer de operațiuni recent trecut în rezervă) „un titan al po­li­ticii externe globale“.

O alegere care spune multe. Dacă președintele l-ar fi numit pe unul dintre cei doi vehiculați pentru post – Michael Morell, un veteran al CIA, sau David Cohen, și el adjunct al directorului CIA între 2015 și 2017, decizia ar fi fost bine primită de angajații agenției.

Numindu-l pe Burns, Biden vrea să arate că dorește nu doar o nouă gândire în interiorul celei mai cunoscute agenții de informații a Statelor Unite, ci și că îi re­pune pe diplomați la butoanele politicii externe.

Decizia președintelui Biden a venit după luni de dis­cuții legate de cine să preia CIA după Mike Pompeo. Burns, fără legătură cu trista moștenire a agenției în pri­vința scandalului detențiilor și al torturilor de după 11 septembrie 2001 și având o complexă experiență di­plomatică la Washington și în străinătate, s-a detașat drept opțiunea preferabilă în viziunea mai multor ex­perți în securitate națională, apreciază autoarea analizei din Yahoo News.

Este, totodată, o alegere neașteptată, care se potri­vește însă cu angajamentul președintelui Biden de a reda Statelor Unite locul pe scena lumii și de a reface ima­­ginea de aliat de încredere după cei patru ani haotici ai Administrației Trump.

Burns (64 de ani), director al Carnegie Endowment for International Peace, a scris și vorbit în nenumărate rânduri despre importanța aliaților Statelor Unite în confruntarea cu amenințările globale. „Cel mai mare activ al nostru este capacitatea de a coagula alianțe. Este ceea ce ne separă de alte superputeri precum China sau Rusia azi“, a spus Burns la o masă rotundă găzduită de Axios toamna trecută.

Cei mai redutabili rivali ai lui Burns pentru această poziție – fostul director CIA și un veteran al agenției, Michael Morell, și fostul „țar“ al regimului de sancțiuni instituit de Obama, adjunctul CIA, David Cohen – l-au felicitat rapid pe Twitter pe fostul diplomat, pentru noua poziție.

„Îl știu de decenii pe Bill Burns. Sunt emoționat pentru el, încântat pentru agenție și știu că felul de a conduce, respectul pentru intelligence și grija pentru oameni o vor face și mai puternică“, a scris Morell. „Bill este amestecul perfect de experiență și înțelepciune pen­tru a-i conduce pe oamenii speciali, femei și băr­bați, care lucrează în CIA“, a scris și Cohen.

Într-o declarație oficială, președintele Biden l-a descris la rândul său pe Burns drept un diplomat exemplar, cu decenii de experiență pe scena lumii și mereu dedicat asigurării siguranței oamenilor săi și a țării sale.

Potrivit revistei The Economist, Cohen a adăugat: „Îm­părtășim amândoi încrederea că serviciile de in­for­mații trebuie să fie apolitice și că profesioniștii de­dicați din domeniul serviciilor de informații merită mul­țumire și respect“.

Cariera lui William Burns

Burns, care a petrecut 33 de ani în Departamentul de Stat (ministerul american de externe), dar și în poziții de securitate națională în cinci admi­nis­trații, va deveni, dacă va trece de audieri, primul diplomat de carieră care ajunge să conducă CIA, chiar dacă mai mulți foști directori ai agenției, inclusiv George H.W. Bush sau Leon Panetta, nu aveau expe­riență în domeniul intelligence când au fost numiți la conducerea agenției, comentează Yahoo News.

Burns a fost inspirat să meargă în direcția unei ca­riere diplomatice, încă din liceu, de tatăl unui prieten care era ambasador al SUA în Egipt și prin care a avut și ocazia să facă o vizită la Cairo, povestea Burns într-un interviu din 2019.

Cu tatăl ofițer de carieră, Burns intra în Departamentul de Stat în 1982, moment din care, ocupând di­verse poziții, a început să se mute în diverse capitale ale lumii – Amman (Iordania), unde între 1990 și 2001 revenea chiar ca ambasador al SUA.

De la Moscova la Amman, Burns s-a aflat în locuri-cheie pentru securitatea națională a SUA. Prima dată, s-a întâlnit cu actualul președinte rus, Vladimir Putin, pe când acesta din urmă era viceprimar la Sankt Petersburg. Peste ani, în 2005, Burns îi prezenta lui Putin, deja președinte, scrisorile de acreditare ca ambasador al SUA la Moscova. Din această poziție, Burns l-a întâlnit chiar la Moscova pe Obama, tânăr senator de Illinois la acel moment.

Actuali și foști oficiali ai serviciilor secrete spun că Burns este și azi foarte respectat la Moscova și apreciat pentru munca sa în revizuirea operațiunilor agen­ției în Rusia pe perioada mandatului său de ambasador acolo. A fost un partener extraordinar, rememo­rează aceștia.

Chiar dacă nu este un veteran al spionajului, unul care să fie deprins cu cultura înrădăcinată a agenției, Burns a fost decenii întregi consumator de intelligence la cel mai înalt nivel.

Burns a avut câteva întâlniri și cu defunctul lider libian Muammar al-Gaddafi (chiar după doborârea zbo­rului Pan Am 103 deasupra orașului scoțian Loc­kerbie), adesea noaptea, într-un cort aflat în mijlocul deșertului. Ulterior, s-a implicat în negocieri cu Gaddafi pentru a-l convinge să renunțe la armele chimice și nucleare.

În cartea sa „The Back Channel“, publicată în 2019, Burns a alocat câteva pagini modului în care serviciul iordanian de informații a reușit să devină un aliat important al Statelor Unite în Orientul Mijlociu, relație care a rămas vitală și azi pentru americani.

„De-a lungul carierei, Burns s-a mișcat între două dintre cele mai marcate de conflict și turbulente regiuni ale lumii, Orientul Mijlociu și Rusia, servind ca am­basador în ambele. Sunt puține regiuni care pun la în­cercare în asemenea măsură caracterul cuiva“, co­men­tează Gary Grappo, fost ambasador al SUA în Oman, Arabia Saudită și Irak, într-un articol postat pe The Cipher Brief, propriul blog dedicat chestiunilor de securitate națională.

Experiență în administrație

Din poziția de secretar de stat adjunct, Burns a strâns ceva experiență și la Washington. Lucra în cadrul Departamentului de Stat la momentul atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001. A fost im­plicat în consiliere diplomatică în perioada imediat următoare atacurilor, avertizând într-un memoriu trimis lui Colin Powell că Irakul nu ar trebui invadat.

De asemenea, Burns a jucat un rol important în negocierea acordului nuclear cu Iranul – Planul Comun și Cuprinzător de Acțiune – în mandatul președintelui Barack Obama.

Urmașul acestuia, președintele Donald Trump, care tocmai și-a încetat mandatul pe 20 ianuarie, a de­nunțat însă acordul. Acum, Burns va putea oferi sprijin Adminis­trației Biden pentru a reveni la acord, ba chiar pentru a-l îmbunătăți.

În noul său rol, Burns va putea să-i ofere președin­telui Bi­den opinii solide bazate pe vasta sa experiență diplomatică, inclusiv în privința dosarului iranian, crede și fostul diplomat Kenneth Yalowitz, fost ambasador al SUA în Belarus și Georgia. Burns îi cunoaște pe toți jucătorii iranieni și chiar dacă nu au neapărat o relație de prietenie, iranienii îl respectă pe Burns ca interlocutor, mai comentează Yalowitz.

Adaptare, calibrare

Fostul director al CIA John Brennan, care și-a început cariera în agen­ție în anii ’80, își amintește că, de-a lungul timpului, drumurile s-au intersectat de mai multe ori cu cele ale lui Burns, mai ales în perioada Administrației Obama.

În primele zile ale noului mandat, Burns va trebui să dea asigurări și să-i încura­jeze pe angajații CIA, dar și să se pună la curent cu ope­rațiunile agenției din ultimii patru ani, spune Brennan. Orice program sub acoperire pe care CIA îl deru­lează acum va fi moștenit de Administrația Biden. Burns va fi responsabilul acestor programe. Va trebui să pună multe întrebări și să asculte. Va fi o perioadă de câteva luni în care va trebui să-și calibreze viteza și să se asigure că CIA poate oferi sprijin pentru priori­tățile de securitate națională ale Administrației Biden.

Chiar dacă e nou în lumea intelligence-ului, foștii co­legi spun că personalitatea, simțul umorului și abi­li­tatea de a construi relații reprezintă la un loc cel mai puternic atu al noului șef al CIA.

„Este tenace, inteligent, loial, ascultă părerea celor pe care-i conduce. Îi va cuceri chiar și pe sceptici cu profesionalismul și cu disponibilitatea sa de a-i asculta pe ceilalți“, a spus pentru Yahoo News diploma­tul Harry Thomas, fostul ambasador al SUA în Bangladesh, Filipine și Zimbabwe. Numai cuvinte de laudă are și un alt fost ambasador, Earl Wayne, care a servit în Afganistan, Argentina și Mexic.

Decizia de a numi un diplomat proeminent la șefia unei agenții de spionaj ar putea fi „exploatată de Rusia, China și de alți rivali“, care adesea încearcă să sus­țină teoria că toți diplomații trimiși în lume sunt de fapt spioni sub acoperire. Când unul dintre cei mai titrați diplomați ai SUA preia aparatul de intelligence, se creează impresia că ambele joburi sunt interșan­jabile, impresie pe care „Foggy Bottom“ (Departamentul de Stat, n.r.) încearcă din răsputeri să o evite.

Foști oficiali ai CIA resping aceste temeri. Fostul ofi­țer Marc Polymeropoulos spune că acesta este foarte respectat oriunde în lume și capabil să în­țeleagă profund comunitatea de intelligence. „Se bu­cură de o cre­di­bilitate instantanee. Le va da toate asi­gu­rările necesare aliaților și va fi un puternic jucător de echipă“, confirmă și John Sipher, fost ofițer al Serviciului Clandestin al CIA.

Alegerea lui Burns de către președintele Biden sem­nalează că noul ocupant al Casei Albe apreciază CIA și o vede ca pe un jucător-cheie în strategia sa națio­nală și de politică externă, adaugă Sipher, citat de Yahoo News.

Contextul unei nominalizări

Potrivit ediției americane a revistei Forbes, anul 2021 aduce o dina­mică nouă în Europa, în măsura în care pandemia și impactul ei economic fac mai importante ca oricând politica externă și de securitate. Pe măsură ce Uniunea Europeană vrea în continuare să devină un jucă­tor geopolitic, cel mai dificil îi va fi să navigheze între China și SUA, comentează publicația americană. Uniunea Europeană finaliza pe 30 decem­brie un acord de investiții cu China, primul pas către un acord de liber schimb, așa-numitul „Comprehensive Agreement on Investments“ (CAI).

Oficialii americani sunt consternați că, în contextul unei noi administrații la Casa Albă și chiar sub ochii lor, europenii au avansat cu acest acord, remarcă Matt Pottinger, consilier în cadrul Administrației Trump.

Deocamdată, președintele Joe Biden a adoptat un ton mai sobru în reacția față de pact, prin intervenția dozată a lui Jake Sullivan, nominalizat să fie noul consilier pentru securitate națională. Dacă Trump a cerut decuplarea clară a economiei americane de cea chineză, nu este clar dacă Biden va fi atât de radical, dar cu siguranță va căuta o strategie menită să țină sub control China, crede Steven Blockmans, director în cadrul Centrului pentru Studii Politice Europene, citat de Forbes.

Misiunea – HUMINT

În cartea sa „Back Channel“, Burns scria că, „înainte de Trump, diplomația ameri­cană nu era constantă. Am asistat la decenii de inves­tiții dezechilibrate în apărare și intelligence și bilanțul este dezastruos“.

Deși CIA s-a format din Biroul de Servicii Strategice (OSS) din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, având apoi reputația de a fi câștigat Războiul Rece, dar și de a fi implicată în diverse lovituri de stat pe glob, misiunea sa centrală rămâne să recruteze agenți în străinătate și să analizeze informațiile culese prin aceștia.

În timpul războiului internațional împotriva tero­ris­mului, pornit după atentatele din 2001, CIA s-a orientat puternic spre operațiuni paramilitare, trimițân­du-și ofițeri în Afganistan sau operând o rețea globală de drone. „S-a ajuns la o schimbare vizibilă de cultură în interiorul agenției. O mare parte din experiența instituțio­nală privind modul de coordonare a unei operațiuni de spionaj s-a pierdut, comenta în 2017 Alex Finley, pseudonimul ales de un ofițer CIA.

În mandatul lui Trump, lupta contra terorismului a căpătat o importanță secundară, prioritare devenind programele de acțiune sub acoperire, notează Polymeropoulos. În 2018, CIA autoriza operațiuni ciberne­tice împotriva Iranului și altor adversari. „Acest gen de operațiuni au mutat talent și concentrare de la alte misiuni analitice și operaționale“, sună ca un reproș ob­servația lui Polymeropoulos, citat de The Economist. Așa că lui Burns nu-i rămâne decât să reechilibreze resursele și să repună accentul pe spionajul de modă veche.

Burns este bine plasat și pentru a reorienta CIA mai robust către cei care consumă intelligence și iau decizii pe baza lor, în special înalții oficiali din Departamen­tul de Stat care au nevoie de ele pentru a-și negocia po­ziția cu omologii externi.

„Cu Burns la șefia CIA este ca și cum o companie s-ar decide să-l ia pe clientul său de o viață care îi știe în cel mai intim mod valoa­rea și poziționarea și să-l facă CEO“, compară plastic Matt Castelli, alt fost ofițer în cadrul agenției.

Chestiunea „cârtițelor”

Apoi, ar mai fi foarte importanta întrebare – ce merită spionat? Într-un mesaj video de după nominalizarea sa, Burns indică o serie de chestiuni care-l așteaptă. „CIA și alte instituții naționale de securitate trebuie să-și recalibreze rolul în peisajul internațional, care este profund diferit de lu­mea pe care o știam când eram tânăr diplomat.“

Amenințări știute precum terorismul sau prolife­rarea nucleară concurează azi cu provocări noi și tot mai pu­ternice – schimbarea climatică și sănătatea pu­blică globală. „Șocul pandemiei este cel mai bun și actual exemplu – oamenii ne vor întreba – «Hei, nu vrem să mai trecem prin asta, ce fac serviciile să ne poată ajuta?»“, remarcă Larry Pfeiffer, fost oficial în cadrul CIA, azi director al Centrului Hayden.

Deocamdată, Burns nu vorbește despre ceea ce nu­meroși oficiali din comunitatea de intelligence percep a fi drept cea mai mare provocare. În august, un fost ofițer CIA a devenit cel mai recent angajat al agenției acuzat de spionaj pentru China. În noiembrie, un altul a fost condamnat la 19 ani de închisoare după ce a tran­smis informații secrete Chinei pe baza cărora sta­tul chinez a putut ucide sau încarcera circa 20 de informatori americani. În ultimii doi ani, cel puțin patru ofițeri din serviciile americane au fost acuzați că au lucrat pentru servicii chineze.

Amploarea penetrării chineze, dublată de atomizarea propriilor rețele active în China, sugerează că William Burns are în față o serioasă muncă de recons­trucție, conchide The Economist.

Sub acoperire

IQT sau In-Q-Tel este mai puțin cunoscutul braț de investiții al CIA.

• ÎNCEPUTURI. CIA a luat naștere pe osatura Biroului pentru Servicii Strategice (OSS), creat de președintele Franklin Delano Roosevelt după atacul de la Pearl Harbor din 1941. Din 1947, CIA a început să se ames­tece în scrutinele din alte țări, o practică actuală.
• SPYTECH. Într-o lume tot mai tehnologizată, portretul spionului este și el diferit – ofițerii sub acoperire ar trebui acum căutați mai degrabă într-o companie IT sau tech decât într-o amba­sadă. În plus, CIA se află în spa­tele multor teh­nologii noi.
• BIG DATA. Palantir Technologies, o firmă fondată cu banii agenției, produce software cu care pot fi analizate și corelate cantități imense de date – de la numere de telefon și înregistrări bancare până la o listă de prieteni sau fotografii ale plăcu­țelor de înmatri­culare.

Acest articol a aparut în numărul 108 al revistei NewMoney

FOTO: Getty