Cum funcționează Big Brother sub comanda Partidului Comunist Chinez

Senzația de episod al coșmarului tehnologic Black Mirror e covârșitoare. Dar rea­litatea imediată întrece ficțiunea tele­­vi­zată. Bun venit în Minunata lume nouă!    

 Acest articol a apărut în numărul 56 (7 – 20 ianuarie 2019) al revistei NewMoney

Imaginați-vă o lume în care totul e monitorizat și analizat constant: ce cumperi în online, unde ai fost și ce ai făcut în fiecare oră a zilei, cine îți sunt prietenii și cum inte­racționezi cu ei, ce taxe și facturi ți-ai plătit sau nu, ce simpatii politice ai sau ce părere ai despre stadioanele Euro două­zeci-douăzeci. De fapt, nici nu e nevoie de cine știe ce efort. Se întâmplă deja și de cele mai multe ori oferim de bunăvoie și prea ușor toate aceste date.

Imaginați-vă, în schimb, un sistem guvernamental în care toată această infor­mație e filtrată și interpretată prin raportare la un set de tipare comportamentale imuabil considerate pozitive sau negative și redusă în cele din urmă la un scor individual care îți conferă public statutul de ce­tă­țean demn sau nu de încredere. Un rating (alterabil) personal, după modelul paginilor de Facebook, folosit inclusiv pentru a-ți acorda sau nu dreptul la un cre­dit bancar, la un anumit loc de muncă, de a călători într-o anumită regiune sau chiar de a te înscrie pe o platformă de în­­tâl­niri virtuale.

Imaginația e perimată însă și de această dată. Se întâmplă deja în China, unde guvernul de la Beijing dezvoltă așa-numitul Sistem de Credite Sociale (SCS) pentru a testa gradul de încredere și conștiință ci­vică al celor peste 1,41 miliarde de cetă­țeni ai țării, cu scopul final al construirii unei „culturi a sincerității“, pentru a cita din retorica publică a Partidului Comunist Chinez (PCC). Programul e încă în faza de teste extinse, urmând ca din 2020 să devină obligatoriu pentru toate persoa­nele fizice și juridice, indiferent de statutul lor politic sau social.

SESAME, DESCHIDE-TE! Dată fiind natura autoritară a guvernului chinez, sistemul a fost inevitabil comparat cu o mași­nărie unică, orwelliană, de supraveghere, care ar avea ca scop ultim asigurarea unei loialități stricte a fiecărui cetățean față de Partidul Comunist. Într-o abordare de tipul privește și învață, Beijingul a li­cen­țiat opt companii private să dezvolte algoritmii pentru acordarea scorurilor de cetățean, printre care China Rapid Finance – partener al monstrului tehnologic Tencent –, Ant Financial – brațul financiar al gigantului comerțului electro­nic Alibaba –, Didi Chuxing – versiunea chinezească a Uber – sau Baihe – cea mai mare platformă de dating din .cn.

Dintre acestea, Ant Financial a lansat încă din 2015 un produs numit Sesame Credit. A fost primul sistem eficient de evaluare a bonității de creditare din China, funcționând în același timp și ca schemă de credit social. Cu peste 520 de milioane de subiecți în 2017, Sesame Credit ar putea fi comparat la prima vedere cu un program de loialitate, grație căruia poți beneficia nu doar de împrumuturi bancare preferențiale, ci și de o mulțime de alte avantaje, de la costuri mai mici la serviciile medicale la închirieri de locuințe fără garanții materiale sau acces în săli speciale de așteptare în gări. Evident, cu un anumit preț. A se citi, în cazul de față, doar în condițiile unui anumit scor social.

Minimul Sesame pornește de la 350 și urcă până la un maxim de 950, în condi­țiile în care un scor de 550-600 este considerat normal/intermediar, între 600 și 650 este bun, iar între 700 și 950 este ex­cep­țional. La intrarea în sistem, dacă nu există antecedente sau restricții, fiecare nou utilizator pleacă de la un scor de 600. Ulterior, acesta se modifică în funcție de mai multe elemente, fiecare cu o pondere diferită în algoritmul final de calcul: istoricul de plată (35%), situația financiară generală (25%), comportamentul și prefe­rințele online (20%), caracteristicile personale (15%) și rețeaua de contacte sociale (5%). Dacă primele două criterii sunt relativ clare și obiective, ceva atât de (aparent) inofensiv ca obiceiurile de consum devine o măsură a caracterului unei persoane. Iar oficialii Alibaba recunosc că judecă oamenii după lucrurile pe care aceștia obișnuiesc să le cumpere. „Cineva care cumpără multe jocuri video poate fi considerat o persoană inactivă. O altă persoană care cumpără frecvent scutece este cel mai probabil părinte, deci are un grad mai ridicat de responsabilitate“, explica directorul de tehnologie Li Yingyun, citat de Wired. Dar sistemul nu doar că investighează comportamentul, ci îl și modelează, „împingând“ cetățenii departe de achizițiile și comportamentele pe care guvernul nu le agreează.

LIMITELE CONTROLULUI. Chiar și așa, creditul Sesame este fără urmă de îndo­ială popular, dar linia dintre algoritmul privat de creditare și intervenția statului începe să fie tot mai ștearsă. Curtea Su­premă a Chinei, de exemplu, întoc­mește încă din 2015 o listă neagră a persoanelor care nu și-au plătit amenzile sau datoriile către stat. Nimic nefiresc până aici. Numai că numele rău-platnicilor sunt transmise către Ant Financial, iar scorurile Sesame ale acestora sunt micșorate considerabil. „Trebuie să îi răsplătim pe cei care se țin de cuvânt și să îi pedepsim pe cei care își încalcă promisiunile“, explica Chen Wenjin, reprezentant al Ant Financial, citat de China Daily, publicație care mai arată că în doar primele șase luni de la începutul acestei colaborări au fost de­punctate peste 1,2 milioane de persoane.

Anul trecut, în august, Curtea Poporului din provincia Sichuan a mers și mai de­parte și i-a expus direct oprobriului public pe cei datornici. Cei care au încercat să vorbească la telefon cu vreunul dintre cei înfierați ca rău-platnici au fost nevoiți să asculte mai întâi un mesaj înregistrat prin care li se explica faptul că persoana pe care o caută nu și-a îndepli­nit obligațiile financiare față de stat. „Li le reamintește astfel rudelor și prietenilor lipsa de credibilitate a debitorilor, pentru a-i pune pe aceștia din urmă sub o pre­siu­ne sporită“, declara pentru China Daily un reprezentant al Curții din Sichuan.

Potrivit unor calcule ale Business Insi­der, sistemul de credite sociale a blocat accesul persoanelor cu scoruri mici la peste 11 milioane de zboruri cu avionul și la mai bine de 4 milioane de călătorii cu trenul. În plus, cei de pe lista neagră nu pot să se cazeze la hoteluri de patru și cinci stele, nu își pot înscrie copiii la școli scumpe, nu pot închiria mașini și nu pot cumpăra online bunuri de lux.

Cu toate astea, Flora Sapio, membru al boardului FLIA – Foundation for Law and International Affairs –, un think tank cu sediul la Washington DC și reprezentanți în 18 țări, spune că, „dacă este corect apli­cat, sistemul (de credite Sesame, n.r.) va contribui la o mai bună funcționare a piețelor, ținând sub control conduita ile­gală a cetățenilor și a companiilor“, potrivit publicației italiene Pagina 99.

Optimist se declară și fondatorul FLIA, Zhu Shaoming, care este de părere că „odată ce noul sistem de credite sociale este acceptat, acesta ar putea să influen­țeze modelele de business din întreaga lume“.

DICTATURA DIGITALĂ. Pentru alți observatori, în schimb, SCS nu este altceva decât o versiune Big Data a unei mai

vechi metode de supraveghere a Partidului Comunist: dang’an, dosarele de ur­mă­rire a sute de milioane de orășeni ai Chinei, începând din anii de școală, până la sfâr­șitul vieții.

Cu origini în era Mao, dosarele consem­nează de la detalii aparent benigne, cum ar fi dacă „X“ se juca sau nu cu alți copii de vârsta lui, la informații detaliate des­pre conduita sa ca adult și convingerile sale religioase și politice, informații fur­nizate, completate și actualizate de profesori, angajatori și oficiali ai Partidului. Copii ale dosarelor sunt păstrate în arhi­vele și posturile de poliție locale, precum și la angajator.

Privit din această perspectivă, SCS apare ca o metodă de control social mas­cată într-un sistem de recompense și pe­depse bazat pe puncte. Obediență trans­formată în joc. Spre sfârșitul lui 2013, jurnalistul Liu Hu a fost arestat pentru „fa­bri­carea și răspândirea de zvonuri“, după ce a publicat pe blogul său mai multe articole în care dezvăluia implicarea în acte de co­rupție a unor oficiali de rang înalt ai sta­tului. În 2016 a fost găsit vinovat de defăi­mare, iar instanța a dispus să își ceară public scuze pe conturile sale de Wechat și Weibo – urmărite la acea vreme de două milioane de persoane – și să plătească o amendă adminis­trativă. Câteva luni mai târziu a vrut să cumpere online un bilet de avion. A fost refuzat de sistem pentru că „nu se califica“ pentru o astfel de tranzacție.

Ulterior a descoperit că nu mai poate să își cumpere o casă, să contracteze un credit sau să călătorească cu trenurile de mare viteză. Conturile sociale i-au fost închise și ele. „Nu a existat niciun dosar, niciun mandat de poliție, nicio notificare oficială în avans. Pur și simplu, mi-au tăiat din lucrurile la care aveam odată dreptul. Dar ceea ce e cu adevărat înfricoșător este că nu poți să faci nimic în privința asta. Nu poți să te plângi nimănui. Te tre­zești blocat în mijlocul lui nicăieri“, declara el pentru publicația canadiană The Globe and Mail. „Lipsa unui mecanism de apel îi duce la disperare pe cei incluși pe listele negre. Pentru că relațiile și interac­țiunile lor sociale și viețile lor materiale au fost ruinate“, comenta Zhu Xiaoding, un avocat din Beijing specializat în proceduri administrative.

Chiar dacă pedepsește disidenți ca Liu Hu, sistemul este îndeajuns de pervers încât să întrețină iluzia de justețe și egalitate, astfel încât să-i dea omului de rând satisfacția aparentă că nimeni nu i se poate sustrage, oricine ar fi el. În ce mă­sură se și întâmplă asta? La sfârșitul lui decembrie 2017, arată datele Cotidianului Poporului, ziarul oficial al PCC, peste 1.100 de angajați guvernamentali apăreau pe listele negre ale restricțiilor sociale. Dintr-un total de zece milioane de persoane. „Avem nevoie de reconstrucție. Trebuie să reclădim moralitatea socială, integritatea afacerilor, siguranța alimen­tară, puterea oficială“, spunea Lin Junyue, academicianul pe care mulți îl consideră pionierul teoriei creditului social, ale că­rei concepte de bază le-a enunțat încă din anii ’90.

CEI BUNI, CEI RĂI ȘI CEI ALEȘI. În momentul de față, încă nu se știe dacă SCS va funcționa în versiunea sa obligatorie sub forma unui ecosistem de scoruri dife­rite și liste negre – administrate, cel puțin la nivel declarativ, de companiile private deja implicate în programele-pilot – sau a unui sistem unificat, preluat și controlat de stat. De asemenea, nu este clar dacă va exista un singur scor pentru fiecare cetățean/afacere sau mai multe. Pentru că există deja o varietate de sisteme de cre­dit social apărute în urma unor inițiative particulare ale administrațiilor locale.

În orașul Rongcheng, de exemplu, fie­care dintre cei 740.000 de rezidenți adulți primește un credit inițial de 1.000 de puncte, care apoi crește sau scade în func­ție de o listă prestabilită de comportamente considerate „bune“ sau „rele“. Primești o amendă în trafic? Ți se scad 5 puncte. Faci un gest considerat eroic? Pri­mești un bonus de 30 de puncte. Donezi sânge sau bani pentru acte caritabile? Creditul tău social va crește cu un număr de puncte stabilit în funcție de suma sau cantitatea donată. Și în timp ce „bunii“ cetățeni sunt sărbătoriți public, iar fotografiile lor sunt afișate pe panouri amplasate în fața primăriei și pe străzile ora­șului, „răii“ sunt stigmatizați prin chiar punctajul lor scăzut. Pentru că SCS nu este doar un bilet care îți asigură accesul la anumite servicii, ci și un indicator al caracterului unei persoane, capabil să te înalțe sau să te dezonoreze în ochii celor­lalți. Președintele Xi Jinping i-a rezumat cel mai bine mantra: „de neîncredere o dată, restricționat mereu“.

Iar companiile nu sunt o excepție de la regulă. Dacă demonstrează că sunt parteneri de încredere, își plătesc taxele și impozitele la timp și nu au primit sancțiuni financiare – alții le-ar putea spune firme de categorie „A“ –, au condiții de creditare mai bune, rate de impozitare mai mici și mai multe oportunități de inves­tiții. La polul opus, firmele cu scoruri ne­gative au șanse mici să obțină o finanțare bancară, plătesc impozite mai mari, au restricții de investiții și sunt excluse de la proiecte finanțate din fonduri publice. Teoretic, sistemul de credite sociale este menit să servească drept mecanism de (auto)reglementare a pieței. Practic, se vor­bește de ceva timp despre o intenție a Beijingului de a monitoriza în timp real toate afacerile.

Per ansamblu, sistemul e cel care pe­depsește, dar și cel care răsplătește și asi­gură fericirea și bunăstarea cetățea­nului corect. Dar asta nu înseamnă că e și binevoitor. Pentru că (re)modelează felul în care oamenii gândesc și acționează. Și în măsura în care aceștia sunt convinși că Partidul le asigură tuturor beneficii economice și sociale, sistemul e eficient. Iar în cele din urmă, menținerea unei mulțu­miri iluzorii poate fi un instrument de con­trol mult mai eficient decât exercitarea brută a forței.

Made in China

80% din chinezii conectați la internet sunt înscriși într-un program comercial pilot de tipul SCS, cu doar 7% din aceștia conștienți de faptul că sunt implicați de fapt într-un demers-pilot guver­namental, arată datele unui studiu al Univer­sității Libere din Berlin.

• REALITATEA STATISTICĂ. 41% din chinezi aprobă ferm sistemul creditelor sociale (a), 39% sunt de acord cu el (b), iar 19% au o opinie neutră în ceea ce îl privește (c). În funcție de nivelul de educație, 35% din cei cu studii superioare fac parte din categoria (a), 26% din (b) și 36% din (c). În cazul celor cu studii elementare, în categoria (a) se înscriu 55%, în (b) 32%, iar în (c) 13%. Dintre membrii de partid, 63% intră în categoria (a), 25% în (b) și 12% în (c).
• ILUZIA COLECTIVĂ.. SCS este perceput ca un ins­trument menit să completeze lacunele legislative și administrative, și mai puțin ca un mecanism punitiv sau de supraveghere. 72% din respondenții sondajului au afirmat, de exemplu, că deciziile lor de cumpărare au fost influențate de creditul social al companiei care a oferit produsele sau serviciile contractate. „Cei mai mulți dintre chinezi nu înțeleg despre ce e vorba. Ochii le sunt în­chiși, iar urechile − astupate. Ei știu prea pu­ține despre lume și trăiesc într-o ilu­zie‟, spunea pentru ABC jurnalistul disident Liu Hu.
• ȚINUȚI ÎN LESĂ. Administrația orașului

Jinan a introdus începând de anul acesta un sistem de credit social pentru stăpânii de câini, care sunt depunctați dacă animalele lor de companie sunt plimbate fără lesă, nu au cipuri de identificare, latră sau mușcă. Sanc­țiunile merg până la confiscarea câinelui.

• CREDIT PE CREDIT. În noiembrie 2017, spitalul Huashan din Shanghai a devenit prima unitate medicală din China în care s-a implementat un program SCS, destinat exclusiv persoanelor cu un credit peste 650. Pacienții se pot programa imediat, nu mai stau la cozi și nu plătesc nimic în avans. Clienții cu un credit de cel puțin 700 pot plăti după o perioadă de încercare hainele sau obiectele comandate pe Tmall – plat­for­mă e-commerce operată de Alibaba, cu peste 500 de mili­oa­ne de utilizatori activi lunar.

FOTO: Guliver / Getty Images