Competiția geopolitică a vaccinurilor anti-COVID 19

Vaccinul anti-COVID 19 este singura cale de a pune capăt acestei epidemii și, prin urmare, ne aflăm în fața unei necesități globale care să ne permită să ieșim din situația spitalelor supraaglomerate și a măsurilor restrictive care îngreunează activitatea economică mondială. 

Conferința europeană a donatorilor, organizată de Uniunea Europeană în prima parte a anului, și declarațiile mai multor lideri politici internaționali au mers în direcția accesului universal la vaccin, care va fi considerat un bun al umanității. Dar acest lucru nu a exclus competiția acerbă între națiunile ce posedă capacități de cercetare în materie de producere a vaccinurilor și a tratamentelor antivirale.

INSTRUMENT DE SOFT POWER. Există o realitate geopolitică și economică, de legitimitate interna­țională a țărilor producătoare de vaccinuri anti-COVID 19 și de tratamente eficiente. Dacă ar fi să înfățișăm pe o hartă geografică țările angrenate în această cursă, vom vedea că acestea corespund puterilor cu relevanță mondială, Statele Unite ale Americii, Germania, Franța, China și Rusia, acele țări care au zone de influență și în care cooperarea în materie medicală reprezintă un instrument al legitimității, de soft power.

Iar acest lucru se poate observa de la începutul istoriei vaccinurilor. După războiul franco-prusac din 1870-1871, competiția dintre Paris și Berlin s-a dat și pe terenul soluțiilor pentru tratamentul maladiilor epocii, precum turbarea și tuberculoza, avân­du-i exponenți chiar pe pionierii virusologiei, Louis Pasteur și Robert Koch. Cu timpul, institutele de virusologie precum Institutul Pasteur au dezvoltat o adevărată cooperare internațională, însemnând și adevărate modele de acțiune umanitară la nivel mon­­dial, dar și export de influență. 

Dezvoltarea industriilor farmaceutice multina­ționale a ridicat miza la cote de piață, mai ales că dezvoltarea populației, ajunsă la peste șapte miliarde de persoane, cu nevoi pe măsură, așază acest domeniu pe același nivel cu industria alimentară și mult peste piața reprezentată de industriile de armament.

40 DE MILIARDE DE DOLARI. Miliardarul american filantrop Bill Gates, fondatorul companiei Microsoft, declara într-un interviu acordat săptămânalului francez L’Express că, potrivit evaluărilor fundației pe care o patronează împreună cu soția sa, Melinda, costurile vaccinării la nivel global s-ar ridica la 40 de miliarde de dolari. Iată o miză pentru care giganții industriei farmaceutice (și, în spatele lor, statele) se luptă pentru a fi beneficiari.

Studiile de legitimare sau de delegitimare a unui tratament au abundat în această perioadă, iar re­vistele de specialitate, precum Science, au devenit adevărate terenuri de luptă între oameni de știință francezi și americani.

Sumele colosale investite pentru obținerea vaccinului permit dezvoltarea cercetării într-un domeniu de viitor și strategic și impulsionarea unor adevă­rate politici industriale, inclusiv a tehnologiilor de cercetare și de producție.

Tot pe aceeași hartă putem observa însă și țările aflate în afara cursei pentru vaccin și tratamente, cele care sunt simple piețe de export al produselor în cauză și zone de export al influenței marilor pu­teri. Dar sunt și cele care vor beneficia de cantități suficiente ceva mai târziu. Importanța beneficierii de dozele necesare de vaccin în cantități suficiente și cât mai rapid este, de asemenea, foarte mare. Țările care vor vaccina suficient vor putea și ieși mai rapid din starea de alertă sanitară, vor putea relua activitatea economică normală, deschide școlile și univer­sitățile.

CONCESII PENTRU MARILE PUTERI. Prețurile accesibile pentru țările mai puțin dez­voltate vor avea în contrapartidă concesii pentru marile puteri donatoare. O întreagă economie însă a apărut în jurul vaccinului – transportul în condiții speciale, distribuția, înmagazinarea și chiar admi­nistrarea, tot atâtea domenii de construcție a in­fluenței la nivel internațional. Și nu trebuie uitate din acest sistem nici fondurile de investiții disponibile pentru credite atât pentru cercetare, cât și pentru achizițiile masive.

În sfârșit, distribuția vaccinurilor riscă să adauge un element suplimentar consolidării zonelor de in­fluență la nivel mondial între China, care dezvoltă nu mai puțin de patru vaccinuri, lumea anglo-sa­xonă, Rusia și Franța. În Uniunea Europeană în­săși, această competiție pentru vaccin creează sinergii noi între statele așa-numitului nucleu-dur: în iunie, Franța, Germania, Italia și Olanda au format o alianță pentru producerea și distribuirea vaccinului anti-COVID 19.

Producerea și distribuția vaccinurilor și tratamentelor împotriva noului coronavirus vor contribui în mod esențial la noua lume post-COVID 19.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.