Cine este Petrișor Grindeanu, șeful unei companii dintr-o țară africană în care Titulescu este erou național

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Care sunt provocările unui manager român într-o țară exotică și de peste cinci ori mai mare decât România? Răs­punsul vine de la Petrișor Grindeanu, de la o distanță de mai bine de 6.000 de kilometri de casă.

Nu multe sunt legăturile de business ale României cu Africa, și cu atât mai puțin cu Etiopia, a doua cea mai mare țară de pe continentul negru, cu o populație de peste 100 de milioane de locuitori. Anul trecut, de exemplu, valoarea schimburilor comerciale dintre România și Etiopia s-a ridicat la circa 75 de milioane de euro, reprezentând mai ales exporturi de pe plan local, potrivit Institutului Național de Statistică (INS).

De altfel, managerii români care au avut conexiuni pe zona de business cu Africa ar pu­tea fi numărați pe degete. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Marcel Cobuz, fost CEO al filialelor din Indonezia și Irak ale pro­ducăto­rului de ciment Lafarge, care conduce acum sub­si­diara locală din Maroc a LafargeHolcim, un gigant al pieței de materiale de construcții, format prin fuziunea Lafarge cu grupul elvețian Holcim.

De peste un an și jumătate, lista s-a îm­bogățit cu numele lui Petrișor Grindeanu (41 de ani), care s-a mutat în capitala Etiopiei, Addis Abeba, pentru a dezvolta și a conduce filiala locală a grupului elvețian Sika, jucător din industria materialelor de construcții, cu vânzări la nivel mondial de peste cinci miliarde de euro în 2016.

Românul a reușit să pună cap la cap provocările intrării pe o piață cu multe ne­cunoscute, iar acum se poate lăuda cu primele sale realizări: o fabrică la Addis Abeba – de a cărei construcție s-a ocupat cap-coadă și care a demarat de aproape o jumătate de an producția pe una dintre liniile de fabricație – și o altă filială Sika, deschisă într-un stat vecin, Djibouti.

ÎN CORNUL AFRICII. Absolvent al Fa­cul­tății de Instalații din București, Grindeanu (fără legătură directă cu actualul premier al României) a avut încă de la început un parcurs profesional legat de industria materialelor de construcții. După ce a lucrat ca director general pentru două firme de distribuție de materiale de construcții din București, în 2008 s-a alăturat echipei Sika România. A avut mai multe funcții în ca­drul companiei, printre care și cea de director de vânzări pe distri­­bu­­ție, iar în 2014 a primit o propunere de a conduce o filială din Africa a elvețienilor.

Inițial a refuzat. Propunerea a fost însă reînnoită și în 2015, iar Grindeanu a acceptat să meargă în Cornul Africii pentru a pune bazele subsidiarei etiopiene a grupului elvețian. „Am avut posibilitatea de a alege între Kenya, unde Sika avea deja o filială de mai mulți ani, respectiv Etiopia sau Coasta de Fildeș, unde grupul voia să fie prezent“, povestește el. A ales Etiopia, pentru că „este o piață cu potențial, dar și pentru gradul de securitate și cultură“.

„Nu mulți sunt cei care știu, spre exemplu, că ei sunt preponderent ortodocși, la fel ca românii“, mai spune Grindeanu. Iar legăturile cu România nu se rezumă doar la religie. Nicolae Titulescu, unul dintre cei mai mari diplomați români, este și acum onorat de etiopieni, „iar cei mai în vârstă au tablouri cu el în casele lor“.

Titulescu apare chiar și pe o frescă din Catedrala „Sfânta Treime“ din Addis Abeba, care ilustrează momentul discursului pe care împăratul Etiopiei Haile Selassie l-a ținut în iunie 1936 la Liga Na­ţiunilor, într-o sesiune prezidată de diplomatul român. Trupele lui Mussolini inva­daseră deja țara africană, iar jurnaliştii italieni aflaţi în sală au încercat să între­rupă discursul împăratului maimuțărin­du-se și strigând. Titulescu – care a pledat pentru impunerea de sancțiuni econo­mice față de Italia fascistă – a cerut să fie scoși din sală cu o replică rămasă în istorie: „Afară cu sălbaticii!“

BUSINESS CU SPECIFIC LOCAL. Dincolo de micile conexiuni rămân însă marile di­ferențe, atât din viața de zi cu zi, cât mai ales din mediul de business, cum ar fi faptul că legalizarea documentelor nu se face de către notari publici, ci de birouri de stat, că doar firmele cu acționariat local pot face importuri sau că orice produs pe care investitorii străini vor să îl vândă pe plan local trebuie să fie obligatoriu „Made in Etiopia“.

Această din urmă condiție este și motivul pentru care una dintre prioritățile lui Grindeanu a fost construcția de la zero a unei fabrici locale care va produce aditivi, mortare, pardoseli epoxidice și sigilanți siliconici. Deocamdată este funcțională doar linia de aditivi pentru producția de betoane și cimenturi, dar până la finalul anului ar urma să fie funcționale și restul capacităților de producție, valoarea totală a investiției ridicându-se la aproximativ cinci milioane de dolari.

Cum firmele străine nu pot face importuri în Etiopia, Grindeanu a decis anul trecut să înființeze o subsidiară și în una dintre țările vecine, Djibouti, unde poate aduce materiale Sika produse în alte țări și unde își poate di­rec­ționa clienții sau distribuitorii din Etiopia, în cazul în care  doresc să cumpere și alte produse decât cele ale fabricii din Addis Abeba.

Românul a fost primul angajat al Sika în Etiopia, iar acum are o echipă de 14 persoane, căreia i se adaugă încă un angajat în Djibouti. În momentul în care fabrica va fi finalizată complet, Grindeanu estimează că numărul angajaților va crește la 35-40. „Toți sunt localnici. La fel ca în România, și în Etiopia găsești cu greu oameni foarte buni pe care să îi recrutezi, iar cei buni sunt scumpi“, explică managerul.

Chiar dacă filiala pe care o conduce este abia la început de drum, Grindeanu spune că în doi-trei ani vrea să ajungă la un business „double digit“ (mai mare de 10 milioane de dolari). Pentru o com­pa­rație in-house, Sika România a ajuns în 2015, ultimul an pentru care există infor­mații publice la Ministerul Finanțelor, la afaceri de 117 milioane de lei (26 de mili­oane de euro). Cu mențiunea că elvețienii au avans de mai bine de un deceniu pe piața locală, pe care au intrat din 2002.

Spre deosebire de România, unde piața construcțiilor încă nu a reușit să-și revină complet (lucrările de construcții au scă­zut anul trecut cu 4,8%, arată datele INS), sectorul de profil din Etiopia este în plin avânt și „crește în medie cu 20% pe an“, explică Grindeanu. Cele mai multe inves­tiții sunt realizate de stat. De altfel și Sika a livrat produse pentru diverse lucrări de infrastructură finanțate din fonduri pu­blice, printre care barajul Renaissance de pe Nil sau aeroportul din Addis Abeba. „Există un boom pe construcții care amin­tește de România anilor 2000. Se cons­truiește foarte mult și există inclusiv un pro­gram guvernamental de inves­tiții în acest sens, care cuprinde și pro­iecte rezi­dențiale, precum și parcuri industriale care să atragă producători străini“.

În ce măsură va reuși Sika să „muște“ din aceste proiecte, rămâne de văzut.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Cine, ce, unde” color=”juicy_pink”][vc_column_text]România a devenit o pepinieră de manageri care au ajuns să ocupe poziții de frunte la nivel internațional. Iată câteva exemple:[/vc_column_text][vc_column_text]

• COSMETICE ȘI RĂCORITOARE. Românca Angela Crețu, care lucrează de aproape două decenii în cadrul Avon, este general manager pentru regiunea central-europeană a producătorului american de cosmetice. Tot un român, Petre Șandru, ocupă de anul acesta funcția de country manager al Coca-Cola Irlanda.
• CONSTRUCȚII. Pe segmentul de materiale de construcții, românca Ileana Nicolae conduce operațiunile Sika din 18 țări din regiune, în timp ce Horia Adrian este head of business transformation în cadrul grupului LafargeHolcim.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO: După ce a lucrat în industria materialelor de construcții din România, Petrișor Grindeanu a preluat conducerea Sika Etiopia Sursa foto: Laszlo Raduly / NewMoney