Cine este antreprenorul cu afaceri în agricultură care reușește să obțină marje de profit și de peste 100%

Agricultura este domeniul spre care s-au îndreptat (tot mai) mulți antreprenori români în ultimii zece ani. Unii au re­nun­țat cu totul la alte afaceri, în vreme ce alții au păstrat mai multe linii de busi­ness. Printre cei din această ultimă cate­gorie, și Ionuț Vochin, antrepreno­rul care mizează totul pe fondurile europene.

La început, au fost asigurările și publicitatea. A continuat cu agricultura, imobilele și importul de tehnologie pentru indus­tria alimentară. Și cine știe ce va mai urma. O spune chiar Ionuț Vochin (40 de ani), antreprenorul din spatele acestor linii de business, operate prin intermediul a cinci firme, care îi generează venituri cumulate de peste 3,5 milioane de euro.

Puțin, ar putea replica unii. Dar el nu vrea mai mult. „La limita unui milion de euro pe o firmă mă opresc“, spune sigur pe el Ionuț Vochin. Și are și un motiv de ordin pragmatic pentru care nu este tentat să crească mai mult – atât timp cât va controla personal afacerile, vrea să beneficieze de impozitul de 1% pe cifra de afa­ceri care este aplicat din 2018 companiilor care nu depășesc într-un an venituri totale de un milion de euro.

Agricultură de fond european

Recunoaște că, în urmă cu 12 ani, doar din publicitate stradală a reușit să ajungă la venituri totale de circa trei milioane de euro. Dar au apărut mai mulți jucători pe acest segment și a căutat noi oportunități în alte zone generatoare de profit. A mers și către asigurări, importuri și, timid, către construcții. Nu s-a ferit nici de agricultură, implicându-se în culturile intensive, de genul celor din Olanda și din Israel, făcute în sistem hidroponic (solul este înlocuit de saci cu coajă de nucă de cocos pisată, în care este cultivată planta și apoi udată permanent la rădăcină cu fertilizatori).

Drumul lui Ionuț Vochin către agricul­tură a început în 2011. A accesat fonduri europene, iar apoi a început construcția unor sere în satul Novaci, situat între Adu­nații Copăceni și Mihăilești, în județul Giur­giu. Acolo, la capătul unui drum județean de câțiva kilometri, o stradă îngustă de țară te scoate direct în câmp. Cât vezi cu ochii, buruieni și gunoaie. Mai zărești câte trei-patru rânduri de vie și câțiva copaci ale căror rădăcini sunt acoperite cu deșeuri de toate felurile.

După câteva minute de mers, peisajul se schimbă, iar prin ceață se conturează o înșiruire de sere și o curte cu utilaje agricole și cu paleți. Este Oxigen Agro, compania prin care Ionuț Vochin cultivă legume, pe care le vinde în totalitate rețelelor de retail. Anul trecut, a avut culturi de roșii, castraveți și ardei grași California. „Anul ăsta, vom planta începând cu 1 martie și ne vom axa doar pe roșii și castraveți“, spu­ne Ionuț Vochin, mărturisind că la acest tip de culturi se pricepe cel mai bine.

Serele de la Novaci le-a terminat în 2013, după aproape doi ani de lucrări, și au cos­tat două milioane de euro. Finanțările europene au reprezentat jumătate din acești bani, iar cealaltă jumătate a asigurat-o prin intermediul unor credite bancare. „Sunt un antreprenor care apreciază fondurile europene. Dar, dacă le-ai accesat, trebuie să și muncești cinstit după aceea“, mărturisește Ionuț Vochin. Recunoaște că a obținut destul de greu împrumuturile bancare. A ris­cat și a girat cu tot ce a avut, însă spune că a meritat efortul.

Rețeta olandezo-spaniolă

Serele de la Novaci le-a ridicat cu una dintre cele mai titrate companii în domeniu, Rufepa, din Spania. Sistemul ales de Ionuț Vochin a fost cel utilizat de ferme similare din Olanda. „Este un sistem hidroponic intensiv“, spune antreprenorul, explicând că la fiecare două luni trimite probe la un laborator din Olanda, de unde primește apoi un fișier prin care i se spune cum să mi­xe­ze fertilizanții. În țară, calitatea legume­lor sale este monitorizată direct de retai­lerii cu care colaborează, prin recoltarea constantă de probe.

Inițial, a intenționat să producă și pe timp de iarnă, însă a înțeles repede că are costuri prea mari. În consecință, a decis să-și limiteze ciclurile de producție la intervalul martie-noiembrie. „Marjele de câș­tig din seră sunt acum de aproape 200%“, dezvăluie Ionuț Vochin. Spune că nu li­vrează legumele vrac, ci le ambalează în cutii de carton sau din plastic, în funcție de produs. Fiecare producție este sortată, iar marfa este calibrată așa cum vor hipermarketurile și supermarketurile.

Pentru polenizarea plantelor, folosește bondari pe care îi importă din Spania. Îi primește în cutii speciale, unde aceștia au hrană pentru cel mult două luni. Ionuț Vochin spune că acest gen de polenizare îi oferă o calitate superioară a legumelor. Și asta nu e tot.

Fertilizarea o face cu substanțe aprobate de forurile agricole europene. Pentru a verifica permanent calitatea fertilizan­ților, a construit canale de drenaj prin care se scurge apa cu substanțele care ajung la rădăcina plantelor. Apa rămasă este cap­tată într-un bazin din exteriorul serelor, pe care l-a populat cu pește. „Așa verific permanent ca legumele să fie mereu în para­metri“, explică Vochin și recunoaște fără ezitare că a mâncat cu încredere din peș­tele pe care îl crește în bazinul de lângă sere.

Fertilizarea și irigarea plantelor sunt făcute cu ajutorul calculatorului, iar temperatura este reglată automat, astfel încât, mai ales vara, să nu crească excesiv și să omoare plantele. Pe timp de vară, are nevoie de câteva zeci de oameni pentru îngri­jirea și recoltarea plantelor, în timp ce în­treținerea serelor pe timp de iarnă este făcută cu cel mult doi-trei salariați.

Capital în castraveți murați

Și cum pe timp de iarnă în seră nu este nevoie de prea multă activitate, angajații care nu vin la muncă sunt totuși plătiți. Nu ca vara, însă antreprenorul spune că vrea să aibă continuitate și forță de muncă specia­li­zată pentru astfel de culturi intensive. Plata salariilor pe timp de iarnă este sus­ținută din vânzarea de castraveți murați către restaurantele de tip fast-food. Anual, Oxigen Agro pune la murat circa 250 de tone de castraveți, pe care îi depozitează în spații special amenajate într-o încăpere din fermă.

„Neoficial, piața de fast-food din România ajunge la două miliarde de euro pe an“, spune Vochin, adăugând că are permanent comenzi de la restaurantele active pe acest segment. Comenzi care îi permit să asigure salariile, cât și a lucrările de întreținere în seră, fără să aducă bani de acasă.

Însă nu a avut această strategie de la în­­ceput. Pierderile foarte mari, de ordinul zecilor de tone la roșii și castraveți, l-au fă­cut să se gândească la procesare. Vari­antă pe care a testat-o în cazul roșiilor care nu corespundeau standardelor rețelelor de retail. Astfel, a făcut o linie de procesare pentru bulion, însă nu a găsit distri­buție. „Prețul nostru de producție pentru bulion era de 3,7 lei pe kilogram, iar unele magazine aveau acest tip de produs la raft cu 3,25 lei“, completează Vochin. El spune că marii procesatori de tomate utilizează mulți înlocuitori ieftini din China, care le per­mit să vină cu prețuri imbatabile la raft.

Chiar și în aceste condiții, specialiștii din agricultură spun că fermierii trebuie să se axeze în viitor și pe procesare. „În agri­cultură, activitățile de depozitare și proce­sare aduc valoare adăugată și scad semnificativ pierderile“, explică președintele Federației Sindicatelor din Agricultură, Dragoș Frumosu. Deși Vochin mărturisește că, în cazul bulionului, nu a găsit încă segmentul de piață pe care să intre – „Am dat bulion la toți prietenii“ –, procesarea rămâne o linie de business pe care vrea să o dezvolte în continuare.

În zona Piteștiului produce deja suc natural de mere, printr-o companie în care este asociat, în părți egale, cu Dumitru Cănulescu, fost profesor universitar, doctor în biochimie alimentară. Cea mai mare parte a producției de sucuri este distri­buită către Artesana, o firmă din Tecuci specializată în lactate. Restul produc­ției este comercializat sub brandul propriu, Bioki. Vochin spune că anul acesta se gân­dește la extinderea liniei de producție de la fabrica de sucuri, tot pe fonduri europe­­ne, o finanțare de peste un mi­lion de euro.

Pe urmele Dacilor

Cu o experiență de aproape șapte ani în agricultură, Ionuț Vochin a înființat recent o cooperativă prin care preia legume de la mai mulți fermieri din bazinele legumicole din Teleorman, Giurgiu și Olt. Produsele sunt sortate și

ca­li­brate, iar apoi, ambalate și livrate către rețelele de retail. A strâns în jurul lui aproape 60 de fermieri și vrea să dezvolte în apropierea zonei în care are serele un depozit de circa 30.000 de metri pătrați cu celule de frig și spații de procesare.

Cooperativa se numește Argedava și poartă numele unui sit arheologic din apro­pierea fermei sale. De altfel, are de gând ca o parte din bani să-i direcționeze pen­tru redeschiderea acestui sit, care a fost lăsat în paragină de mai multă vreme. Se presupune că Argedava a fost una dintre cele mai importante așezări dacice din zona de sud, în perioada lui Burebista.

„Așezarea este la puțin peste 20 de kilometri de București și are un potențial turistic foarte mare“, spune Ionuț Vochin, recla­mând faptul că, în momentul de față, așe­zarea este sufocată de gunoaie și de bălării și nu îi este recunoscută valoarea istorică. Se gândește atât la redeschiderea sitului, dar și la un marketing agresiv pentru introducerea zonei în circuitul turistic.

Până atunci, antreprenorul se va concentra pe businessurile sale. Și nu doar din agricultură. Anul trecut, a finalizat renovarea unor clădiri pe care le-a cumpărat în zona Filaret și urmează să le închirieze. Mai mult, are și o teorie personală asupra asigurării veniturilor la bătrânețe. „În fie­care an, cumpăr câte un apartament. Este asigurarea mea la pensie“, explică Ionuț Vochin, care mai spune că „businessurile vin și pleacă“.

Absolvent de Drept, a intrat în afaceri în 1998, la vârsta de 18 ani, ca agent de asi­gurări. Spune că avea marje de câștig de circa 60%, chiar mai mari decât ale companiilor de asigurări pentru care lucra. „Stă­team iarna prin mașini și scriam RCA-uri până îmi înghețau mâinile“, poves­tește Ionuț Vochin. Spune că profiturile din po­li­țele RCA din perioada de iarnă îi permiteau să trăiască mai mult decât decent cel puțin trei luni.

La începutul anilor 2000, a reușit să pună pe picioare și afacerea de publicitate stradală, pe care o mai păstrează și acum. Cunoaște antreprenoriatul încă din copilă­rie. Tatăl său era cadru militar, iar mama sa avea mai multe magazine la Zimnicea. Treptat, a renunțat la micile afaceri de fa­milie și s-a concentrat pe businessuri pornite de la zero.

De departe, cea mai importantă linie de business de până acum rămâne cea din agricultură. În zona serei, a plantat o livadă de cireși și speră ca producția de anul acesta să ajungă la 15 tone, iar de anul vii­tor, când copacii vor ajunge la maturitate, se gândește deja la o recoltă de 30 de tone. În paralel, va merge și cu restul afacerilor sale, pe care spune că nu va ezita să le în­chidă dacă va constata că nu sunt profitabile. Până atunci însă, va continua să in­vestească în orice aduce profit.

Acest material a fost documentat la Novaci, județul Giurgiu.

Cine, ce, cât

Consumul de legume din România este în creștere: dacă în 2009 se raporta o medie de 148,7 kilograme/locuitor, acesta a crescut în 2015 (ultimul an pentru care sunt disponibile date oficiale) la 162,9 kilograme/locuitor.

• Balanță negativă. În 2018, România a importat 680.000 de tone de legume, în valoare de 424,4 milioane de euro, și a exportat de peste patru ori mai puțin, 116.700 de tone, în valoare de 97,2 milioane de euro.
• Importuri. Principalele țări din care România a importat legume în 2018 sunt Turcia (80 de milioane de euro), Polonia (48,5 milioane de euro) și Olanda (46,3 mili­oane de euro).
• Exporturi. România exportă cele mai mari can­tități de legume în Italia (45 de milioane de euro), Spania (16 milioane de euro) și Germania (11,5 milioane de euro).
• Scădere. În perioada 2009-2019, suprafața cul­tivată cu legume a scăzut cu 40.000 de hectare, la 267.100 de hectare. Supra­fața agricolă cultivată cu pomi fructiferi a scăzut în ultimii ani cu 8.000 de hectare, la 137.300 de hectare.
• Clasament. România se află pe locul al treilea din Uniunea Europeană la culturile de tomate, cu 9% din supra­fața totală cultivată în UE, după Italia, cu 38,4%, și Spania − cu 25%.
• Legume. Potrivit Eurostat, în Uniunea Europeană sunt cultivate legume pe 3,4 mili­oane de hectare, reprezen­tând 1,9% din suprafața agri­colă totală din UE.

FOTO: Laszlo Raduly
Acest articol a apărut în numărul 83 al revistei NewMoney