Ce erori a comis Administrația Trump care au generat răspândirea coronavirusului în Statele Unite

Nonșalanța cu care Casa Albă a tratat răspândirea coronavirusului și fazele incipiente ale pandemiei vor rămâne printre cele mai costisitoare decizii din istoria recentă a Administrației americane.

În septembrie 2019, întrebat care este cea mai mare temere a sa, un înalt oficial cu o carieră îndelungată în analiză de intelligence recunoștea: o pandemie cu un virus extrem de contagios izbucnită din China și răspândită în toată lumea. Acum asistăm deja la producerea dezastrului – necunoscutul SARS-CoV-2 a mă­turat planeta, umplând spitalele, golind celelalte spații publice și ținând în casă peste trei miliarde de oameni.

Cei mai mulți lideri nu au disciplina și rutina de a scana viitorul apropiat și de a identifica posibilele riscuri. Încă și mai puțini sunt cei care pun la punct planuri de control în cazul unor situații neprevă­zute. În fine, extrem de rari sunt liderii ca­pabili să identifice corect cele mai mari amenințări și să pregătească în timp util planuri de a păstra controlul.

În cazul pandemiei cu coronavirus, este evident că Administrația Trump nu a luat în serios avertismentele repetate ale comunității de intelligence, implicit a ne­glijat orice demers menit să activeze pregătirea unei reacții la nivelul întregului continent nord-american. Minimizând gravitatea răspândirii coronavirusului, Administrația americană a amânat decizii care ar fi făcut azi SUA mai sigure pentru cetățenii lor. Altfel spus, Casa Albă i-a pus pe americani în fața unei surprize catastrofale.

S-a mai întâmplat – Pearl Harbor (1941), revoluția iraniană (1979) sau 11 sep­tem­brie (2001), numai că surpriza de acum a fost posibilă în contextul unei indi­fe­rențe fără precedent, chiar al unei negli­jențe deliberate, pune verdictul Micah Zenko, coautorul cărții „Clear and Pre­sent Safety: The World Has Never Been Better and Why That Matters to Americans“ și au­torul unui editorial semnat la sfâr­șitul lunii martie în paginile revistei Foreign Policy.

Informat, dar nu și convins

Ca și în cazul atentatelor teroriste din 2001, când comunitatea de informații și contrain­formații a avertizat încă din vara acelui an asupra unui iminent atentat cu avioane pe teritoriul SUA, iar guvernul federal nu a făcut nimic pentru a-l împiedica, la fel și acum – becul de alarmă s-a aprins încă din ianuarie.

Potrivit cotidianului The Washington Post, Casa Albă a primit și în ianuarie, și în februarie rapoarte de avertizare privind pericolul răspândirii coronavirusului. Fără vreun efect în rândul înalților oficiali de la Casa Albă, influențați de președintele Do­nald Trump, care a luat în derâdere până de cu­rând amenințarea acestui necunoscut virus. În 22 ianuarie, Trump asigura pe Twitter că „totul e sub control“. Pe 3 aprilie însă, anunța că va fi „multă moarte“ în următoarele săptămâni în Statele Unite ale Americii.

Lui Zenko, comportamentul președin­telui Trump îi amintește de celebra și cinica replică a fostului consilier pe probleme de securitate națională Henry Kissinger, care, după ce fusese avertizat de co­­mu­nitatea de intelligence cu privire la o amenințare de care însă nu a ținut cont, a recunoscut: „Da, m-ați avertizat, dar nu m-ați convins“.

Încercând un portret al președintelui menit să explice dezastrul din SUA în contextul pandemiei de COVID-19, Zenko face trei observații despre stilul de a conduce al președintelui Trump. Prima ține de faptul că președintele american rămâne fixat într-o idee inițială, indiferent de cât de lip­sită de acuratețe sau de fundament se do­vedește pe parcurs. Liderii, în general, tind să se supraestimeze și, pentru mulți, faptul că au ajuns în vârful ierarhiei de putere este o dovadă a înțelepciunii lor inerente. Liderii cu adevărat înțelepți cer feedback și opinii diferite, critice, care să pună op­țiu­nile sub semnul întrebării în diverse sce­­­narii. Sunt deschiși și capabili să se răz­gândească.

În al doilea rând, judecățile lui sunt extrem de contagioase și îi infectează pe cei din jur. Nu întâmplător este înconjurat de oameni care arată, gândesc și se poartă ca el. Comentariile inadecvate și ideile nefundamentate sau chiar eronate ajung să fie colportate de lideri, altfel decenți, din domeniul militar, al intelligence-ului sau al businessului. Se transformă în cutia de re­zonanță a acestuia sau, în caz contrar, sunt concediați ori devin nefrecventabili.

În al treilea rând, ideile și convingerile președintelui Trump ajung să contamineze (fără rezistență din partea acestora) și cei­lalți factori de decizie federali care până la el s-au bucurat de un oarecare grad de au­to­nomie.

Azi, chiar și pozițiile de conducere din ser­viciile de securitate și intelligence sunt ocupate de oameni aliniați ideologic cu Casa Albă.

Au existat, așadar, informații de primă mână că lucrurile nu sunt deloc liniști­toare, decizii cruciale au fost amânate, sa­­botând orice șansă a Statelor Unite de a fi pregătite pentru ce se întâmplă deja și pentru ce va urma în două-trei luni de acum. Americanii vor plăti decenii la rând retorica neputinței unui președinte incapabil să se lase convins, concluzionează Micah Zenko.

Ce se mai poate face?

Dincolo de aver­tismente (luate sau nu în considerare), un lucru este cert de acum – pandemia de COVID-19 a devenit nu doar o urgență în materie de sănătate publică, ci și o ame­nin­țare directă și enormă la adresa securi­tății internaționale și a oricărui stat în parte. Suntem în cel mai atipic război pentru omenire de până acum, o confruntare care angajează deja aproape toate resur­sele statelor afectate, iar serviciile de spionaj vor continua să joace un rol critic.

Ar fi cel puțin trei modalități clare prin care acestea din urmă pot contribui la răz­boiul împotriva pandemiei, potrivit lui Cal­der Walton, autorul volumului „Empire of Secrets: British Intelligence, the Cold War and the Twilight of Empire“.

Prima este de a furniza evaluări cât mai precise legate de răspândirea și impactul virusului. În SUA, în prima linie se află National Center for Medical Intelligence (NCMI), care din 2008 a devenit ochii și ure­chile Statelor Unite în materie de ame­nin­țări biologice. NCMI dispune de date vi­tale zilele acestea, combinând cu­noș­tin­țele avansate ale experților medicali cu in­formații culese din teren și analizate, po­trivit unei descrieri făcute de CNN.

A doua este vechea practică a spionajului de a fura secretele altor state – adică de a afla în mod real (nu raportat) ce fac alte țări în contextul pandemiei (mai ales în cazul unor regimuri autoritare precum Rusia, China, Coreea de Nord sau Iran).

Un raport clasificat al comunității de in­formații americane susținea pe 2 aprilie că autoritățile chineze au mușamalizat am­ploarea reală a răspândirii noului virus în China. Înalți oficiali americani au declarat sub rezerva anonimatului că raportările Chinei privind numărul de infecții și decese au fost deliberat incomplete (până acum, a raportat aproximativ 82.000 de cazuri și 3.300 de decese cauzate de COVID-19). Evident, China respinge concluziile raportului american. Potrivit publicației fran­ceze Libération, bilanțul real al epidemiei de COVID-19 din China s-ar situa între 50.000 și 97.000 de morți.

„Au mințit spunând inițial că nu se tran­smite de la om la om, apoi i-au redus la tă­cere pe medicii și pe jurnaliștii care au în­cercat să spună adevărul, iar mai recent ascund cifrele reale privind impactul virusului asupra propriei populații“, susține re­publicanul Michael McCaul, membru al Comisiei pentru afaceri externe în Congre­sul american, citat de Deutsche Welle.

În fine, o a treia cale în confruntarea cu noul virus presupune ca de acum guver­nele din toată lumea să se asigure că vor avea departamente de intelligence dedicate epidemiilor, pentru a nu mai fi luate prin surprindere de următorul virus letal. Noul tip de intelligence va trebui să figu­reze în politica de securitate națională ală­turi de contraterorism, contraspionaj și se­curitate cibernetică.

După 11 septem­brie 2001, agenda de se­curitate națională a fost dominată de tero­rism și a rămas așa, în ciuda avertismentelor (nu puține) că ar tre­bui lărgită, astfel încât să includă și ame­­­nințări biologice sistemice. Cum vedem azi că este SARS-CoV-2.

Vremuri complicate

Serviciile secrete se văd nevoite să-și adap­teze munca din două puncte de vedere – se bazează mai puțin pe contacte umane și acordă prioritate informațiilor legate de pandemia de COVID-19.

• SEMNAL. Deși președintele american sus­ține în continuare că epidemia cu SARS-CoV-2 a lovit din senin, Pentagonul avea încă din 2017 un document în care atrăgea aten­ția asupra insuficienței ventilatoarelor, măș­ti­lor și paturilor de spital, în eventualitatea izbucnirii unei epidemii cauzate de un virus respirator.
• SPIONAJ DE ACASĂ. Spioni lucrând de acasă pare scenariul unei comedii hollywoo­diene, când de fapt este efectul unei tragedii care a lovit omenirea de la începutul acestui an. Informațiile dobândite din întâlnirile cu alte persoane sunt mai greu de obținut în această perioadă tulbure, chiar dacă tehno­logiile avansate livrează în continuare date foarte importante. Este însă nevoie de oameni pentru a le interpreta corect și a înțe­lege ce e în inima și mintea rivalilor, explică analiștii din intelligence.
• DE LA RECE LA BIO. Biospionajul are o istorie destul de veche, datând încă din timpul Răz­boiului Rece, când Occidentul și defuncta Uniune Sovietică încercau cu disperare să afle ce tipuri de arme biologice dez­voltă cealaltă tabără. În viitor, serviciile secrete ar urma să se concentreze însă nu atât pe ar­mele biologice, cât pe dezvoltarea și controlul vaccinurilor.

Acest articol a apărut în numărul 88 al revistei NewMoney

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper