Cât de mult rezistă coronavirusul pe diferite suprafețe
Oamenii de știință au analizat cât timp poate noul coronavirus (COVID-19) să supraviețuiască pe carton, plastic și oțel inoxidabil, precum și după ce a fost eliberat în aer, scrie Wired.
Noul coronavirus (COVID-19), poate rezista pe suprafețe mai multe ore, sau chiar zile, conform unei lucrări publicate săptămâna trecută de cercetătorii de la Institutul Național de Sănătate din Princeton și de la Universitatea din California, Los Angeles. Cercetătorii au expus diferite materiale la virus în laborator. Au descoperit că a rămas virulent pe suprafețe o perioadă îndelungată: de până la 24 de ore pe carton până la două sau trei zile pe plastic și oțel inoxidabil. De asemenea, a rămas viabil în aerosoli – atașați de particule care rămân în aer – până la trei ore. Acest lucru este în principiu în concordanță cu stabilitatea SARS, coronavirusul care a provocat un focar la începutul anilor 2000, notează cercetătorii.
Cercetătorii avertizează că lucrările efectuate în laborator ar putea să nu reflecte în mod direct cât timp poate rămâne virusul pe suprafețe. Dar este o parte critică a înțelegerii virusului – și a modului de prevenire a răspândirii bolii. Acest lucru se datorează faptului că dinamica de transmitere este dificil de studiat în mijlocul unei epidemii. În spitale și în alte spații publice, oamenii fac tot posibilul să se dezinfecteze, ceea ce face dificilă studierea modului în care se comportă microbii în sălbăticie.
Cât poate supraviețui coronavirusul în aer
În mod similar, deși cercetătorii au testat cât de mult poate supraviețui virusul în aerosoli suspendați în aer, nu au probat efectiv aerul din jurul persoanelor infectate. În schimb, au pus virusul într-un aparat de aerosoli și l-au înfipt într-un tambur rotativ pentru a-l menține în aer. Apoi au testat cât timp virusul a putut supraviețui în aerul din interiorul tamburului. Faptul că ar putea trăi în aceste condiții timp de trei ore nu înseamnă că se răspândește prin aer, ci că poate rămâne atât de mult în aer, încât o persoană poate fi infectată dacă se află în același loc cu cineva care este bolnav. „Aceasta nu este o dovadă a transmisiei aerosolului”, a avertizat pe Twitter Neeltje van Doremalen, cercetător la NIH și coautor al studiului.
Există, de asemenea, o diferență între un „aerosol” mai fin, care poate atârna suspendat în aer pentru un un timp și o „picătură” mai mare, care este mai probabil să cadă la sol. Când o persoană infectată tușește sau strănută, ei răspândesc de obicei virusul prin picături de lichid. În timp ce rezultatele sugerează că virusul rămâne infecțios în aer, există puține dovezi că persoanele infectate produc aerosoli în cantități semnificative.
Dylan Morris, cercetător la Princeton, coautor al studiului, notează că răspândirea rapidă a virusului – care se mișcă mai repede decât cele care provoacă SARS și MERS – înseamnă că există dinamici suplimentare în joc.
Cercetătorii vor să studieze mai departe modul în care condițiile de mediu, cum ar fi temperatura și umiditatea, afectează capacitatea virusului de a se împiedica. Pe lângă o mai bună înțelegere a transmisiilor din lumea reală, ei vor să știe, de asemenea, dacă răspândirea poate încetini în timpul verii, așa cum se întâmplă și pentru gripă.
