Cât costă coronavirusul? Ce impact va avea epidemia din China asupra economiei globale

Mimi Noel 20/02/2020 | 18:00 Global
Cât costă coronavirusul? Ce impact va avea epidemia din China asupra economiei globale

În cele aproape două decenii care s-au scurs de la izbucnirea epidemiei de sindrom respirator acut sever (SARS), im­portanța Chinei în economia globală a cres­cut exponențial. De aceea, mulți cred că impactul epidemiei de coronavirus va fi mult mai mare.

Finanțiștii ne avertizează mereu – trecutul rămâne trecut și în finanțe, astfel că perfor­manțe anterioare nu garantează rezultate viitoare. Cu toate acestea, când izbucnește o situație de criză, amenințând valoarea portofoliilor de investiții, experții în piețe financiare de pe Wall Street se grăbesc să găsească evenimente similare din trecut.

Așa se face că, în momentul în care nu­mă­rul pacienților infectați cu coronavirus a explodat și a ajuns la câteva mii într-o săp­tămână, analiștii au aterizat în trecut la momentul 2003 și la epidemia de SARS, care, la fel, s-a răspândit din China în toată lumea. Bilanțul a fost atunci de peste 8.000 de îmbolnăviri și 774 de decese.

Bilanțul pentru Wall Street? S-a dovedit a fi un an extraordinar pentru evoluția acțiunilor – în ciuda turbulențelor cauzate de SARS, indicele S&P 500 a crescut cu 26%, iar cel chinez MSCI a explodat, înregistrând un avans de 81%.

S-ar crede, așadar, că și ianuarie 2020 ar putea fi un moment propice pentru mulți investitori. Dar dincolo de comparația celor două tipuri de virusuri, dacă ne uităm la sănătatea piețelor și la economia globală la momentul 2003 și la momentul 2020, dife­rența e cât de se poate de mare. Acest fapt face ca orice predicție bazată pe ceea ce s-a întâmplat atunci să fie cu atât mai riscantă.

2003 VS 2020. SARS VS COVID-19

Când a izbucnit epidemia de SARS, mai exact în noiembrie 2002, S&P 500 încheia cu o prăbușire de 49%, ca urmare a exceselor bulei „dot-com“ și a tur­bu­lențelor generate de tragedia din 11 sep­tembrie 2001.

Când coronavirusul a început să intre în atenția presei, indexul se afla la un nivel-record după un avans semnificativ de 42% început pe final de 2019. În mod similar, când SARS a lovit, indexul privind încrederea consumatorilor își epuizase căderea de la 145 de puncte, cât era la apogeul bulei „dot-com“ (în prima parte a anului 2000), la 61 de puncte în martie 2003.

La început de ianuarie 2020, indicele era de 132 de puncte. Încrederea euforică de la începutul anului 2020 poate fi văzută și din evaluările pe care investitorii s-au arătat dispuși să le facă pentru acțiuni. Raportul preț/câștig în cazul S&P 500 a sărit de la aproape 16, cât era în decembrie 2019, la 22, la mijlocul lunii ianuarie.

Pe scurt, când a izbucnit SARS, piața a început să simtă în prețul acțiunilor că lucrurile s-ar putea termina foarte prost, mai ales după prăbușirea bulei „dot-com“. În ca­zul coronavirusului, prețul ridicat re­flec­tă o adevărată inflație de speranță. Na­rativul speculatorilor la bursă este că ma­și­năria de consum americană și hegemonia sectoarelor bazate pe servicii vor con­tinua să tragă după ele economia și piețele, în timp ce sectorul producției va începe să-și revină după războiul comercial cu China, contribuind astfel la rândul său la stimularea creșterii.

„Investitorii au nevoie de dovezi că această revenire glo­bală în frunte cu China chiar e reală“, spune Lori Calvasina, director la RBC Capi­tal Markets. Că virusul amenință direct com­portamentul de consum – nu doar în China, ci oriunde va reuși să ajungă – explică de ce piețele au reacționat atât de rău când au fost descoperite cazuri și în Statele Unite ale Americii și când numărul victimelor din China și din afara ei a înce­put să tot crească – S&P 500 a scăzut cu 2,5% din 24 ianuarie.

Cele mai lovite acțiuni spun povestea in­terconectivității economiei globale, ame­nințată deja de fracturile produse de răz­boiul comercial, dar care acum riscă să se deconecteze și mai profund – este vorba despre acțiunile unor companii precum American Airlines Group, Royal Caribbean Cruises Ltd., Carnival Corp. sau Halliburton Co. Scăderea prețului la țiței și refugierea în active considerate sigure denotă o temere economică globală.

Cât de mare e aisbergul

Eforturile Chinei de a ține sub control răspândirea virusului, dar și panica izbucnită în rândul locuitorilor din zona afectată au dus la închiderea mai multor fabrici în Wuhan, unde s-a declanșat totul. Au fost aneste­ziate bucăți întregi din economie, implicit zone care azi atârnă mai mult în produsul intern brut (PIB), comparativ cu momentul 2003.

De pildă, Disneyland din Shanghai a fost închis, cum s-a întâmplat și cu mii de cinematografe din țară. Indiferent de cât de repede își revin piețele de pe urma acestei noi epidemii și în ciuda recentelor tensiuni comerciale internațio­nale, interdependența dintre economiile americană și chineză nu poate decât să crească.

Este greu de crezut că tipul de carantină forțată impus în China va fi aplicat în SUA sau în Europa. Și chiar dacă o bucată bună din comerțul american s-a mutat în online, unul dintre motivele pentru care șomajul a scăzut în ultimii zece ani este legat de ne­voia de contact fizic în comerț și servicii.

Retailerii au creat 1,5 milioane de locuri de muncă în ultimii 10 ani (în prezent, în retail lucrează aproape 16 milioane de oameni), barurile și restaurantele au creat 3 milioane de joburi și angajează azi un total de 12 milioane de oameni. De teama coronavirusului însă, oamenii vor ieși mai puțin, iar economia de consum va fi serios lovită.

Michael Antonelli, strateg la Robert W. Baird & Co., compară investitorii cu echi­pajul de pe Titanic, care s-a concentrat atât de tare să vadă la orizont aisbergurile de pe traseu, încât l-a ratat tocmai pe cel mai mare.

„Citesc tot felul de opinii de început de an despre alegeri, producție, datorii, rate ale dobânzilor, câștiguri etc., care sunt aisberguri văzute limpede, scria pe blog. A vorbit oare măcar cineva despre posibilitatea izbucnirii unei epidemii care să amenințe revenirea economiei globale? Evident că nu“, comentează el.

După confirmarea câtorva cazuri de coro­navirus în SUA și Europa, traderii s-au repliat după ce două zile au vândut domi­nați de panică. Poate că pentru unii a fost doar o ocazie să cumpere la un preț de chilipir. Poate. Dar să nu picăm în aceeași eroare cu echipajul de pe Titanic, pentru că deocamdată nimeni nu știe, de fapt, cât de mare este aisbergul.

Tsunami economic

Companiile chineze au pierdut deja jumă­tate de trilion de dolari.

  • Impact. Apple, Starbucks și IKEA și-au închis temporar magazinele din China. General Motors și Toyota întârzie livrările, iar companii aeriene precum American, Delta, United, Lufthansa sau British Airways au anulat zbo­rurile către China.
  • În cifre. Creșterea economică a Chinei va scădea la 5,6%, de la 6,1% anul trecut. Scă­de­rea va reduce creșterea globală cu 0,2%, de la o rată anuală de 2,3%, devenind cel mai scăzut ritm din ultimii zece ani.

FOTO: Getty
Articol preluat din Bloomberg Businessweek

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.