ANALIZĂ: Ce înseamnă pentru România depășirea țintei de deficit de 3% din PIB

Depășirea țintei de deficit și, dincolo de asta, deraierea semnificativă a fi­nan­­țelor publice sunt îngrijorătoare deoarece, istoric, acest lucru s-a tradus printr-o creștere a fiscalității suportată de mediul privat. Situația se va tranșa cel mai probabil anul viitor, la mijloc fiind cele două runde de alegeri.

Acest articol a apărut în numărul 79 (2 – 15 decembrie 2019) al revistei NewMoney

Situația în care se regăsesc finanțele pu­blice în ultimele luni ale anului este departe de a fi ideală. Premierul Ludovic Orban a anunțat, la scurt timp de la preluarea mandatului, că încadrarea în ținta de deficit de 3% din PIB este imposibilă și că au existat discuții cu reprezentanții Comisiei Europene pentru a prezenta situația reală a bugetului și măsurile de remediere propuse de noul cabinet. Florin Cîțu, ministrul finanțelor publice, a con­firmat deja că deficitul va fi în jurul a 4% din PIB, ceea ce reprezintă o încăl­care a tratatelor și angajamentelor asumate de România.

Din datele oficiale ale Ministerului Finanțelor Publice (MFP) reiese că, în pri­mele nouă luni din 2019, la buget s-au colectat cu 21,7 miliarde de lei, echiva­lentul a 4,5 miliarde de euro, mai puțin decât se programase. Colectarea s-a deteriorat semnificativ de la trimestru la trimestru. Dacă în primele trei luni ale anului diferența dintre program și exe­cuție a fost un minus de 2,8 miliarde de lei, în trimestrul al doilea aceasta s-a ridicat la 6,1 miliarde de lei, iar în cel de-al treilea a scăpat de sub control, situându-se în jurul a 12,7 miliarde de lei.

Bugetul a fost „deraiat“ de slaba colec­tare a veniturilor fiscale, de rata redusă de absorbție a fondurilor europene și, în toamnă, de întârzierile companiilor de stat în plata dividendelor excesive cerute de acționarul principal, reiese din documentele oficiale.

Pentru a echilibra situația, tăieri semnificative au fost operate și pe partea de cheltuieli, greul fiind suportat de investițiile publice. Doar în toamnă, cheltuielile de capital (proiecte de investiții finanțate exclusiv de la bugetul public) au fost cu 4,2 mi­liarde de lei mai mici decât cele progr­mate, iar cofinanțările pentru proiecte rea­lizate din bani europeni – cu 5,2 miliarde de lei mai reduse decât cele asumate la în­ceputul anului.

Artificii

În acest context, încadrarea în ținta de deficit de 3% din PIB era deja difi­cilă, însă ecuația bugetară a fost compli­cată suplimentar de o serie de aspecte im­posibil de depistat din afara Ministerului Finanțelor Publice: întârzierile la plată. Rambursări de TVA de circa patru miliarde de lei erau restante în momentul preluării mandatului de către guvernarea liberală, potrivit datelor comunicate public.

Blocarea acestor bani creează mari difi­cultăți mediului de afaceri și este o metodă des folosită de guvern pentru „coafarea“ veniturilor fiscale. Acestea reprezintă prac­tic netul dintre TVA colectată și TVA ram­bursată, suma fiind mai spectaculoasă dacă cea din urmă este mai redusă. În mod obișnuit, TVA ar trebui să fie taxă neutră pentru companii, fiind plătită exclusiv și integral de consumatorii finali. Tacticile bu­getare au transformat-o însă într-o povară pentru un mediu de afaceri mai interconectat decât și-ar dori specialiștii pe ca­nalul creditului furnizor, care face ca pro­blema unei companii să se transforme în problema unui lanț de companii.

La acestea se adaugă restanțe în valoare totală de 1,8 mi­liarde de lei ale Casei de Sănătate, repre­zentând concedii medicale neplătite către angajatori în primele zece luni ale anului. Iar Finanțele se așteaptă ca suma să ajungă la 4 miliarde până la sfârși­tul lui 2019.

Datoria publică

Un deficit public mai mare pe 2019 și, probabil, și pe 2020 în­seamnă un necesar de finanțare mai mare. Ministrul finanțelor a refuzat să ofere o valoare actualizată a acestuia, ultima fă­cută public fiind de 76 de miliarde de lei, însă a ținut să menționeze că „trebuie să ne facem prieteni din toți cei care ne pot ajuta cu finanțarea“. Cu alte cuvinte, guvernul dorește să reclădească relația cu băn­cile, principalii finanțatori ai datoriei publice și unul dintre cele mai atacate sectoare ale economiei locale în ultimii ani.

Instituțiile financiare de la nivel local sunt deja pe podium la nivel european din punctul de vedere al expunerii față de România, clasament la care doar Ungaria ne surclasează. Pe de altă parte, un deficit de peste 3% din PIB și o rată a inflației su­pe­rioară mediei din regiune s-ar traduce prin randamente mai bune pentru investi­țiile în titluri de stat.

Randamentele titlurilor de stat pe 10 ani ale României vor depăși 5% anul viitor, de la puțin peste 4,1% în prezent, din cauza de­zechilibrelor fiscale interne și externe, dar și a turbulenței politice, potrivit esti­mărilor avansate de analiștii celor mai mari două bănci din țară. Erste Group (BCR) anticipează o majorare a costurilor de împrumut ale României la 4,4% în ulti­mele luni ale acestui an, în vreme ce Banca Transilvania se așteaptă ca media pe 2019 să fie de 4,6%, iar în 2020 să sară la 5,1%.

Cu aceste cifre, România oferă investitorilor cele mai bune randamente din regiune, reversul fiind faptul că aceste costuri de împrumut vor reflecta o majorare a capitolului bugetar „dobânzi“ în anii ce urmează.

Riscuri

Și pentru că un deficit de peste 3% nu respectă legislația europeană, întrebarea care se pune și care a fost deja pusă României de către Comisia Europeană, care a cerut corectarea finanțelor publice, este cum va fi împăcată această diferență prea mare între ceea ce colectează statul și ceea ce cheltuiește. Guvernul a promis că va respecta legislația în vigoare și, implicit, majorările de pensii pe care aceasta le prevede în acest moment. 2020 fiind un an electoral, este puțin probabil ca lucrurile să se schimbe.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) formula recent, în primul raport de prognoză care include un capitol dedicat României (stat non-membru, dar care are în vedere aderarea), câteva soluții, cum ar fi reducerea bugetelor pentru educație, sănătate sau infra­structură. O primă alternativă ar fi amâ­na­rea unor termene din noua lege a pensiilor, improbabilă în actualul context. O a doua ar fi majorarea unor taxe care să nu descurajeze creșterea economică, precum taxele de proprietate sau cele de mediu.

OECD anticipează deja o decelerare sem­nificativă a economiei locale în 2020, la 3,2% din PIB, noi taxe fiind de natură să pericliteze și mai mult creșterea produsului intern brut. Ionuț Dumitru, economist-șef la Raiffeisen Bank și fost președinte al Consiliului Fiscal, atrăgea atenția că structura actuală a bugetului României este una neprietenoasă creșterii economice pe termen lung, atât pe partea de venituri, cât și pe partea de cheltuieli.

Măsurile fiscale ale ultimilor ani au redus taxe al căror impact asupra creșterii economice este neutru și au majorat con­tri­buții al căror impact asupra creșterii este negativ. Literatura de specialitate arată, spre exemplu, că reducerea TVA pro­duce efecte pe termen scurt, în sensul unui avans al produsului intern brut pe fondul creșterii consumului, dar nu ajută economia pe termen lung.

Pe de altă parte, majorarea contri­bu­țiilor (care s-a produs, dar a fost mascată de mutarea lor din sarcina angajatorului în sarcina exclusivă a angajatului) are un impact negativ asupra creșterii economice. Tot pe termen lung, reducerea investițiilor publice este neprie­te­noasă dezvoltării.

Orice fel de redresare semnificativă a situației bugetare nu se va produce însă înainte de 2020, an în care România va avea două runde de alegeri – locale și parlamentare.

În câteva perspective

Wage led growth, principala politică publică de creștere economică a ultimilor ani, pare a-și fi atins limitele, în contextul în care prognozele pe termen mediu indică mai degrabă o răcire a economiei locale.

• Creștere. Prognozele de creștere economică a României au fost rectificate în jos de majoritatea analiș­tilor. OECD antici­pează o decelerare la 3,2% din PIB în 2020. Chiar și prognoza oficială indică o pierdere de ritm, respectiv un avans al PIB de doar 4,1% în 2020, față de mult mai optimistul 5,7% înaintat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) în primă­vară.
• Potențial. Poate mai îngrijorătoare de atât este estimarea cu privire la evo­luția potențialului de creș­tere al României, indicator care s-a deteriorat puternic. Astfel, acesta ar urma să scadă de la 4,7% în acest an la 4,3% în 2020 și să ajungă la un minim de 3,8% în 2023.
• Obiectiv. La pachet cu „răcirea economiei“ a venit și creșterea deficitului, România îndepărtându-se la celebrul MTO (obiectivul pe termen mediu), respectiv reducerea deficitului structural la sub 1% din PIB. Din calculele specialiștilor, acesta ar urma să fie de 3,7% în 2019.