Pe final de octombrie, revista britanică The Economist a scos la licitație coperta unei ediții publicate în această toamnă, iar succesul a fost nebănuit. Cu precizarea că nu e vorba de orice copertă și nici de oricare licitație, revista a obținut puțin peste 420.000 de dolari, bani donați unei fundații proprii care finanțează educația de business. Obiectul licitației a fost NFT-ul (non-fungible token) – vom încerca o explicație a noțiunii puțin mai târziu – asociat copertei cu titlul „Down the rabbit hole: The promise and perils of decentralised finance“ („Jos, în vizuina iepurașului: oportunitățile și pericolele finanțelor descentralizate“, într-o traducere aproximativă).
Povestea explică tocmai această lume inedită a unor instrumente financiare exotice, cu o trimitere evidentă la celebra carte a lui Lewis Carroll „Alice în Țara Minunilor“, publicată cu peste 150 de ani în urmă. Practic, așa cum personajul Alice, plictisit de realitatea palpabilă, se aventurează în lumea fantastică pe care o descoperă în vizuina iepurașului uriaș, și jurnaliștii britanici își propun să deslușească sensurile unui univers fantastic în aparență lipsit de sens.
GREU DE DEFINIT. Ce este un NFT? Greu de explicat, mai ales în limba română. În esență, un non-fungible token, adică un jeton nefungibil – într-o traducere brutală – este titlul de proprietate al unei „opere de artă“ digitale. „Operele“ pot fi aproape orice – un clip video, un tweet, o linie de cod software, un text, o fotografie.
În cazul dat drept exemplu vorbim de ilustrația unei coperți. Pot exista mii de copii ale creației respective, însă una singură – cea certificată de autor pe un blockchain – este originalul de valoare. În blockchain este înregistrat întregul istoric de tranzacții cu activul digital respectiv, iar acesta este public, spre deosebire de tranzacțiile clasice făcute prin conturi bancare, de exemplu.
Cât despre caracterul nefungibil al acestor instrumente, acesta se referă la unicitatea lor. Altfel spus, dacă împrumuți cuiva o bancnotă de 10 dolari și peste câteva zile primești o alta (tot de 10 dolari) nu este absolut nicio problemă. În cazul NFT-urilor, vorbim despre un set de date unic, ce nu poate fi copiat.
Posesorul unui NFT nu are dreptul de utilizare exclusivă asupra activului digital, acesta putând fi copiat ca orice alt fișier. În asta constă principala deosebire între NFT și drepturile de autor clasice. Creatorii NFT-urilor pretind că prin acest mijloc au rezolvat problema unicității creațiilor digitale, imposibil de stabilit până acum, în condițiile în care fișierele pot fi distribuite liber pe internet. Practic, cumpărătorii de NFT-uri sunt colecționari ai amprentelor unice ale unor creații digitale.
Această minunată lume nouă a fost destul de puțin cunoscută publicului larg până în primăvara acestui an, când casa de licitații Christie’s a vândut cu 69,3 milioane de dolari NFT-ul corespondent unui jpeg format din 5.000 de imagini (realizate în tot atâtea zile), imperceptibile cu ochiul liber. Pentru a avea un etalon de comparație, cam în aceeași perioadă, casa de licitații Sotheby’s vindea un portret pictat de Sandro Botticelli cu doar 23 de milioane de dolari mai mult.
La nivel global, doar între iunie și septembrie 2021 s-au vândut NFT-uri în valoare cumulată de 11 miliarde de dolari (nu vorbim doar de cele legate de arta digitală), adică de opt ori mai mult decât în intervalul februarie-mai, potrivit DappRadar, un site care monitorizează tranzacțiile din această zonă.
DE CE? Revenind la fascinanta licitație organizată de The Economist, vânzătorii au fost curioși să afle de ce grupul de cumpărători cu numele de cod @9x9x9 a ales să pluseze atât de mult. Motivul pentru care aceștia au plătit aproape o jumătate de milion de dolari pentru un set de biți a fost că formularea „Down the rabbit hole“ (Jos, în vizuina iepurașului) li s-a părut o metaforă potrivită pentru a descrie lumea NFT-urilor.
Titlul, asociat cu o ilustrație în care Alice și iepurașul cercetează un „câmp“ cu criptomonede și bani adevărați, trimite cu gândul la memele (imagini, clipuri video sau texte amuzante) de pe Facebookul fiecăruia dintre noi. Or, această nouă cultură este un factor favorizant pentru proliferarea NFT-urilor, după cum susține Sam Hart de la Interchain Foundation, o fundație care susține mișcarea blockchain.
Evident, NFT-urile nu sunt lipsite de riscuri. Unul dintre ele derivă din faptul că valoarea lor este exprimată în criptomonede, multe dintre ele supuse unei volatilități ridicate care pe mulți îi trimite cu mintea la fragilitatea balonului de săpun. Ca să nu mai spunem că, în teorie, unicitatea NFT-urilor – adesea linkuri către niște imagini stocate pe internet – poate fi alterată de vânzători rău intenționați după vânzare. În definitiv, e o lume a tuturor posibilităților.
